Nu este un secret ca de vreo 2 ani imi place echitatia. Ti-am mai povestit despre centrul de echitatie Potcoava (sau locul ideal pentru a invata sa calaresti), despre festivalul Haidook Summer Fest (festival dedicat iubitorilor de cai) si despre #HaidookExperience (sau cum sa te indragostesti de drumetii calare). Iar in aprilie am organizat o tabara de echitatie despre care am povestit aici.

La inceputul lunii iunie am avut ocazia de a merge pentru a doua oara in calatoria numita “Haidook Experience” si iata ca astazi vin cu impresiile mele la cald. Trebuie sa recunosc, am fost de ambele parti ale baricadei: pe de o parte organizator al intregii aventuri si pe de alta parte participant, asa ca impresiile mele vin cumulate.

“Haidook Experience” a fost un infotrip ce a avut loc in perioada 10-12 iunie 2018 si a fost realizat cu scopul de a promova festivalul Haidook Summer Fest aflat la a treia editie (acesta a avut loc in zilele de 15, 16 si 17 iunie 2018).

Spre deosebire de editia de anul trecut cand infotripul a avut loc pe parcursul festivalului, de data aceasta calatoria a avut loc cu cateva zile inainte de festival si am putut vedea intensitatea cu care s-au desfasurat pregatirile. In plus, am avut ocazia de a participa la antrenamentele lui Miron Bococi, invitat principal al festivalului pentru al treilea an la rand.

Cele 3 zile petrecute in zona Runcu, Dambovita, la poalele Muntilor Leaota, au fost suficiente pentru a ne face o idee asupra a ce sa sa ne asteptam de la festival, pentru a cunoaste centrul de echitatie si pensiunea Potcoava (gazdele noastre), pentru a ne bucura de prezenta lui Miron si de a-i admira exercitiile cu caii sai dar si cei de la Potcoava si pentru a experimenta calaria in natura si o noapte petrecuta in munti, ca haiducii.

Prima zi a infotripului a fost dedicata primei interactiuni cu caii. Cand am ajuns cu totii la centrul de echitatie Miron Bococi era deja acolo.

Despre Miron iti pot spune ca este unul din cei mai cunoscuti antrenori de cai din lume. Este roman, insa de vreo 15 ani (daca nu ma insel) locuieste in Barcelona unde are propria ferma. In “lumea cailor” mai este denumit si “vrajitorul de cai”, iar numele i s-a dat pe buna dreptate. I-au placut caii de mic si a reusit sa interactioneze in mod natural cu ei inca de atunci. Mergand in Spania inca de la o varsta frageda acesta si-a descoperit pasiunea pentru cai si si-a dat seama ca poate face ceva magic. Si asa a ajuns sa faca spectacole – in Spania este un intreg trend cu spectacolele cu cai.

Ca sa iti faci o idee iata cam ce face Miron cu caii sai.

Revin la prima zi a infotripului.

Intreaga dupa amiaza am petrecut-o in preajma cailor de la Potcoava si am avut bucuria sa il avem pe Miron antrenor alaturi de Ionut Popescu, proprietarul centrului de echitatie.

Unii dintre participanti (majoritatea) s-au urcat pe cal pentru prima data si au avut o experienta foarte faina – am dedus asta pentru ca cu totii au spus la final ca mai vor 🙂

Personal am incercat ceva nou de data asta: m-am urcat pe cal fara sa (si asta doar pentru ca stiam ca este Miron langa mine). Din vreo 3 incercari, ce-i drept, insa am vrut sa vad cum este si pot spune ca senzatia e total diferita decat atunci cand sunt pe cal cu sa. Evident ca varianta corecta (si sigura – varianta pe care o recomand) este sa folosesti saua, insa stiam ca sunt multi cei care au invatat sa calareasca mai intai fara sa (saua a venit ulterior ca un element “de confort si siguranta” atat pentru cal cat si pentru calaret) si am vrut sa vad cum e.

A urmat apoi cate o lectie de echitatie pentru fiecare participant iar seara am stat la povesti despre cai. A doua zi urma sa ne urcam pe cai si sa mergem in munte, asa ca fiecare a vrut sa afle cat mai multe despre comportamentui cailor si despre ce sa se astepte de la drumetia calare ce urma sa aiba loc.

Printre povesti am savurat cateva vinuri de la crama Chateau Vartely din Republica Moldova, vinuri ce au fost pe placul tuturor si s-au potrivit de minune cu bunatatile pregatite de cei de la Potcoava pentru cina.

Aici trebuie sa mentionez faptul ca pasiunea mea pentru vinuri a prins forma si, in urma absolvirii cursurilor WSET (Wine and Spirit Education Trust), am inceput sa tin degustari de vinuri. Iar aceasta a fost prima degustare oficiala ca si proaspata absolventa WSET Level 2. Si m-am bucurat enorm sa fac asta pentru ca Chateau Vartely este crama de unde a pornit pasiunea mea pentru vin in septembrie 2015.

A doua zi ne-am trezit cu gandul la drumetia calare. Aveam sa lasam in urma confortul patului de la pensiune, sa ne luam bagajele si sa ne pregatim penru o zi calare ce se va incheia cu o seara petrecuta la cort, in munte.

Dupa inca o lectie de echitatie si o masa de pranz delicioasa ne-am urcat pe cai si in carute si am pornit la drum.

Din motive logistice (noi nefiind muntomani si neavand antrenamentul celor care merg pe munte cu rucsacul in spate) am avut alaturi de noi si doua carute si o masina Nissan oferita ca si masina de suport de partenerul nostru, cei de la Badsi.

Am avut parte de vreme frumoasa iar drumul a fost ca uns. Am  mers calare prin sat, de-a lungul unei vai pline de verdeata, apoi prin padure pana cand am ajuns la punctul final din munte. Sa tot fi facut vreo 2 ore si jumatate pana am ajuns, insa drumul a meritat din plin. Fiecare dintre noi a experimentat cum este sa mergi calare si pe asfalt, si pe pamant, si la deal si la vale.

Odata ajunsi am descalecat, am legat caii intr-un loc numai bun in care sa poata paste in liniste si…am dat iama peste un cires plin cu cirese. Cam ciudat sa gasim un cires in mijlocul muntilor, nu?

Asa ni s-a parut si noua si am intrebat ce e cu el. Aveam sa aflam ca in urma cu zeci de ani aici a locuit o familie si cel mai probabil ciresul fusese plantat atunci.

Dupa ce ne-am potolit setea – unii prin cires si altii pe sub cires, am zis sa intindem corturile pentru ca norii se adunau din ce in ce mai repede si dadeau semne de ploaie. N-am terminat bine gandul asta ca a si inceput sa picure. Si sa vezi cu ce viteza ne-am montat cu totii corturile! Nici n-ai fi zis ca unii erau la prima sau a doua campare 🙂

Si ca treaba sa fie treaba ne-a plouat pe toata durata montarii corturilor – sa fi fost vreo 15 minute – dupa care, in momentul in care am terminat de montat s-a oprit si ploaia. Ce sa-i faci? Norocul incepatorului ca sa zic asa!

Daca tot nu mai ploua si avem si corturile gata ce era sa facem altceva decat sa ii ajutam pe baietii care s-au pus pe adunat lemne sa facem focul.

Am mers sa cautam crengi uscate prin padure si, usor usor, am strans ce aveam nevoie pentru a face un foc de tabara fain dar si pentru a pregati ceaunele pentru cina.

Pana a fost totul gata, ne-am rasfatat cu niste turta dulce, cornulete si nuci umplute venite de la partenerul evenimentului, Art & Craft. Asta asa, ca sa ne potolim foamea dupa orele de mers prin munte si sa ne pregatim de cina care urma sa fie gata cam intr-un ceas.

Rand pe rand au aparut ingredientele, mamaliga a prins forma, frigaruile si ceaunul au inceput sa fumege si parca nici nu mai simteam picaturile mici de ploaie ce incepusera sa cada din nou.

 

Seara s-a lasat usor peste dealuri fix cand noi ne potolisem foamea si ne bucuram de sunetul linistii.

Am stat la povesti la focul de tabara, apoi, rand pe rand, am mers spre corturi la somn. Mirosul lemnului din foc inca m-a tinut treaza o buna bucata de vreme, precum si sunetul naturii si al picaturilor de ploaie care s-au intetit peste noapte. Apoi am adormit “bustean” cum s-ar spune.

Dimineata cand ne-am trezit am constatat ca ploaia plecase demult si lasase loc soarelui care ne-a intampinat dis de dimineata. A urmat apoi micul dejun pregatit cu grija de cei de la Potcoava: a inclus o multime de bunatati din zona Runcu asa ca mica noastra escapada haiduceasca a fost completa.

Si daca tot vorbim de escapada haiduceasca trebuie sa iti spun ca infotripul “Haidook Experience” este totodata o introducere in cel mai frumos pachet turistic pe care il are Potcoava in acest moment. Pachetul se numeste tot “Haidook Experience” (detalii aici) si se adreseaza celor care se simt deja confortabil calare si sunt gata pentru o excursie calare in munte. Pachetul porneste de la o noapte cazare in munti (la cort sau la stana) insa poate fi adaptat in functie de dorinta calaretilor. Un lucru foarte important de mentionat aici este faptul ca in pachetul turistic Haidook Experience calaretii trebuie sa stie sa isi conduca singuri caii (nu vor exista oameni la sol care sa ii directioneze) iar acestia sunt insotiti de un ghid calare (pentru a le arta drumul si pentru ca acesta stie zonele cele ai potrivite pentru campare). Pentru detalii suplimentare este cel mai bine sa le scrii direct celor de la Potcoava pe contact@potcoava.ro

Dupa micul dejun am pornit din nou pe cai si in carute catre centrul de echitatie Potcoava. Drumul de intors a fost parca mai scurt decat cel de dus insa stiam cu totii de ce: ardeam de nerabdare sa vedem antrenamentul lui Miron cu caii sai.

Cand am ajuns in prima zi a infotripului Miron era la centrul de echitatie insa caii sai au ajuns cu doua zile mai tarziu pentru ca au venit pe sosea tocmai din Spania.

Astfel am facut cunostinta cu 3 din caii lui Miron si i-am vazut evoluand ca in spectacolul ce urma sa aiba loc la Haidook Summer Fest. Atat Feeling (calul de suflet al lui Miron), cat si Bruce si Caprichio au fost minunati si ne-au aratat niste lucruri pe care, daca nu le vezi cu ochii tai, iti vine greu sa crezi ca pot fi facute de cai. Iti las mai jos cateva fotografii pentru inspiratie.

Dupa antrenamentul acesta ne-am luat cu greu la revedere si am plecat acasa.  Ramanand cu gandul la festivalul ce va urma si la o viitoare vizita in muntii Leaota, aici, la Potcoava.

Acest articol a fost scris in cadrul infotripului “#HaidookExperience” organizat de centrul de echitatie Potcoava.ro, in parteneriat cu Haidook Summer Fest, Produse Moldovenesti, Chateau Vartely, Badsi  si Turism Market