Despre Potcoava Mountail Hideaway am mai spus ca este locul ideal pentru a invata sa calaresti iar despre festivalul Haidook Summer Fest ti-am povestit inca de anul trecut, cand a avut loc prima editie.

Ei bine, anul trecut am inceput – timid – sa iau lectii de echitatie, iar anul acesta am fost deja in doua weekenduri diferite si inca mai urmeaza cateva in toamna. Se pare ca echitatia m-a prins.

Weekendul trecut a fost unul dintre acele weekenduri petrecute in natura, alaturi de cai si am avut parte de o experienta foarte diferita decat am avut pana acum. Am fost in infotripul “#HaidookExperience“, eveniment organizat de centrul de echitatie Potcoava.

Si pentru ca intreg programul mi s-a parut foarte potrivit pentru a descrie o adevarata “experienta” de calarie, astazi mi-am propus sa iti povestesc cum a fost.

Infotripul a avut loc pe parcursul celei de-a doua editii a Haidook Summer Fest si un pic dupa, motiv pentru care am avut placerea de a il revedea pe Miron Bococi in spectacol. Cine este Miron? Un talentat “magician de cai” (a se citi “dresor de cai”). Sau, cel putin, mie asa imi place sa ii spun. Miron este cunoscut in special in Spania, tara in care traieste de mai multi ani si in care a dezvoltat o serie de  spectacole cu cai (mai multe informatii despre acestea gasesti aici). De origine este din Maramures si tot aici s-a nascut pentru el dragostea fata de cai. Pe Miron l-am cunoscut la prima editie a Haidook Summer Fest, anul trecut, iar de atunci pare-se ca multi dintre participantii la festival l-au indragit si au venit si anul acesta sa se bucure de spectacolele lui. Iar de anul trecut pana acum, in lumea turismului ecvestru din Romania, Miron a devenit un nume foarte cunoscut.

De data aceasta festivalul s-a intins pe parcursul a doua zile (8 si 9 iulie), cap de afis a fost tot Miron cu caii sai (acesta a avut spectacole in ambele zile ale festivalului), insa la spectacolele acestuia s-a adaugat  si spectacolul lui Denis Stefan – actor cunoscut si pasionat de cai – si un concurs de working equitation. Pe langa ceea ce s-a intamplat “pe scena cu caii” (adica in manejul special amenajat in zona numita “Varf la In” din comuna Runcu, judet Dambovita), in spatiul dedicat festivalului au fost mai multe zone de interes atat pentru cei mici cat si pentru cei mari: tiroliana si atelierul de ceramica au fost preferatele copiiilor, pe cand foisorul umbros, concertul Trupa Veche si relaxarea in natura, pe snopi de paie au fost preferatele adultilor.

Miron Bococi a venit de data aceasta cu 4 cai – Feeling, Bruce, Talisman si Caramello – si cu un ponei – numit Bebe, ponei ce a fost adus in scena de frumoasa lui prietena, Mabel. Amandoi au facut un adevarat spectacol!

Bebe a intrat in scena cu un spectacol de agility, pe cand ceilalti cai au participat la spectacol cu dresaj natural in libertate (in acompaniamentul muzical al naiului lui Nicolae Voiculet – un moment foarte emotionant!) si, la final, un numar de volteo. Las imaginile de mai jos sa vorbeasca de la sine.

Inainte de spectacol Miron ne-a lasat sa ii vedem si antrenamentele asa ca am profitat de ocazie si am facut cateva fotografii foarte faine.

Denis Stefan a venit in spectacol alaturi de calul Uma (poate au auzit de #UmaProject). Uma s-a nascut in herghelia de stat Jigalia si este din rasa cal de sport romanesc, o rasa cunoscuta pentru exemplarele sportive de exceptie. In momentul in care Denis Stefan a cunoscut-o pe Uma, aceasta era data spre sacrificare unui abator pentru ca era considerata un cal de neimblanzit. Denis a rascumparat-o si a dus-o in centrul de echitatie in care isi desfasoara activitatea iar Uma este astazi un cal care a putut fi dresat si are rezultate extraordinare. Spectacolul lui Denis alaturi de Uma la Haidook Summer Fest sta drept dovada. La festival Denis a realizat o proba de dresaj natural si una de Garrocha, alaturi de Uma, bineinteles. Imaginile sunt mai jos.

La prima zi de spectacol am participat aproape in totalitate, insa dupa amiaza ne-am retras cu totii la pensiunea Potcoava pentru a ne bucura de liniste si relaxare.

Pensiunea se afla la aproximativ 1 km de dealul pe care a avut loc festivalul asa ca odata ajungi aici am avut parte de o frumoasa priveliste asupra muntilor Leoata care ne inconjurau, precum si asupra zonei de festival.

Dupa amiaza a petrecut-o fiecare relaxandu-se fie in foisorul proaspat finalizat din curte, fie pe dealurile din jur, fie in camere sau la centrul SPA.

Seara ni s-au alaturat la un pahar de poveste si de vin Razvan Popescu & Flick de la Radio Zu (ca si anul trecut, ei au fost prezentatorii festivalului), precum si proprietarul centrului de echitatie Potcoava, Ionut Popescu.

Cina a meritat asteptarea si lasarea intunericului pentru ca a fost un rasfat culinar demn de premiu. Alaturi de noi in aceasta seara i-am avut si pe cei de la Crama Histria care au facut o degustare de vinuri si ne-au prezentat 5 dintre vinurile lor. Chiar daca stiam vinurile acestea de ceva timp (n-am prea scris despre vinuri insa pregatesc un proiect nou in acest sens de cateva luni incoace), trebuie sa recunosc ca prezentate intr-un spatiu atat de relaxant cum este la Potcoava, parca au avut si mai multa aroma si savoare. Acestea fiind spuse, recomand cu drag vinurile Cramei Histria 🙂

Pentru noi dimineata celei de-a doua zile a fost destul de lenesa. Ne-am trezit cu privelistea muntilor in fata geamului, am savurat incet cafeaua afara pe terasa, ne-am facut bagajele si am mers la festival. Asteptam cu nerabdare atat spectacolul lui Miron cat mai ales cea dea doua jumatate a zilei, cea in care urma sa ne urcam cu totii pe cai si sa mergem sus in munte intr-o aventura calare.

Asadar, prima jumatate de zi a fost destul de lenesa, fiecare vrand parca sa iti pastreze energia pentru ce va urma. In cursul dupa amiezii cand festivalul s-a incheiat iata ca ne-am urcat pe-o sa si v-am spus povestea mea 🙂

Glumesc! Povestea calare abia aici incepe!

Toti participantii la aventura calare am fost incepatori asa ca pentru siguranta si confortul nostru cei de la centrul de echitatie Potcoava s-au gandit la toate: ne-au dat 4 cai, fiecare cu cate un insotitor pentru a conduce calul si ne-au pus la dispozitie si 2 carute pentru a duce bagajele. Ei bine, aventura noastra haiduceasca aici a inceput!

Ne-am urcat pe cai, ni s-a explicat cum sa stam pe cal, cum sa ne tinem echilibrul, cum sa il pornim si cum sa il oprim si cum sa facem stanga/dreapta. Informatii foarte valoroase, mai ales ca majoritatea celor prezenti erau la prima experienta calare.

Si am pornit spre munte. O parte calare, o parte in carute sau pe jos. S-a mers la pas, ne-am oprit de mai multe ori pentru a “face schimb” de cal cu caruta si invers si uite asa am petrecut vreo 3 ore si jumatate urcand spre munte. Am admirat natura, am facut cunostinta cu caii Steward, Royal Lady, Aquavit si Lizzy, am invatat sa interactionam cu ei, ne-am oprit putin cand unul din caii de la caruta si-a pierdut o potcoava si am pus-o la loc, am facut multe fotografii si intr-un final am ajuns in locul de campare undeva in apropiere de Varful Romanescu (n-am ajuns noi chiar in golul alpin, insa am ramas in zona impadurita aflata in apropiere).

Am descalecat, am pus corturile si fiecare dintre noi a incercat sa se faca util cu cate ceva: sa facem focul, sa ajutam la montarea ceaunelor, sa adunam lemne. Seara se lasa din ce in ce mai repede iar flacarile focului de tabara luminau intreg luminisul in care ne aflam.

Am facut doua ceaune, ne-am “luptat” la propriu cu focul care se tot stingea si impiedica cumva realizarea completa a mesei de seara, am povestit cate-n luna si cate-n stele (apropos de asta, erau muuulte stele pe cer!) si am mancat la lumina lunii cu furculite confectionate din ramuri diverse intrucat tacamurile si farfuriile au fost uitate acasa.

Seara nu putea fi completa fara vin asa ca ne-am bucurat in continuare de vinurile Cramei Histria, chiar daca de data asta nu a fost cu povesti despre vin ci cu povesti despre haiduci.

Fiecare s-a retras apoi in corturi in ritmul sau, focul de tabara a continuat sa arda sub atenta supraveghere a celor ce nu au putut dormi si au preferat sa stea treji pana dimineata.

Dimineata ne imaginam ca ne va trezi zgomotul padurii. Dupa ce undeva inainte de rasaritul soarelui auzisem latratul cainelui (am avut cu noi un caine tot timpul) si ca prin vis ne-am zis ca “trebuie sa fi vazut el vreo vulpe sau ceva prin padure” am adormit la loc pentru cateva ore bune. Iar cand ne-am trezit auzeam multi pasi venind cumva catre noi. Eram in cort si nu ne dadeam seama exact ce se intampla. Pamantul se cutremura usor.

Ei bine se pare ca noi pusesem corturile fix pe locul in care ciobanii isi aduceau oile in cursul diminetii motiv pentru care ne-am trezit inconjurati de oi. Unii eram in cort, in timp ce altii apucasera sa iasa – cu aparatul foto in mana, bineinteles.

Nu ne-am fi gandit niciodata ca ne-am putea trezi asa insa cred ca acesta a fost unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am trait vreodata.

Am realizat apoi ca era trecut de 9 dimineata si am venit la micul dejun agale. Mic dejun servit de pe buturuga, cu mana. Noroc ca aveam 2 cutite la noi ca de alte tacamuri nu mai putea fi vorba. Am mancat cu multa pofta branza de burduf si un fel de cascaval afumat facut in zona. Bonus am avut niste rosii pline de gust “de rosii adevarate” si bomboane “Bucuria” aduse cu drag de Svetlana din Republica Moldova.

Micul dejun a fost urmat de cateva povesti despre cai si despre cum a aparut centrul de echitatie si pensiunea Potcoava, povesti spuse chiar de proprietarul acestora, Ionut, care a fost alaturi de noi in expeditia calare. Mai mult decat atat, Ionut a fost cel care a avut ideea de a face aceasta plimbare calare cu campare in munte.

Am aflat astfel cat de mult a durat de cand i-a incoltit prima idee de a avea un loc dedicat cailor (in 2008), pana cand a gasit locul ideal (dupa 6 luni de cautari weekend de weekend strabatand muntii Romaniei), pana cand a ales caii si care au fost motivele pentru care a ales rase de cai Haflinger. In 2010 a scris un proiect de finantare pe fonduri europene, constructia efectiva incepand in 2013 si fiind gata in 2015. La final de 2015 pensiunea Potcoava isi deschidea portile. Si atunci si acum s-a vazut munca imensa pe care a depus-o Ionut alaturi de echipa sa si dorinta de a realiza ceva cu adevarat frumos si de calitate.

Dupa “povestea Potcoava” Ionut a mai dezvaluit cateva noutati ce vor fi disponibile la Potcoava din aceasta toamna: ei fiind axati pe calarie isi doresc sa dezvolte turismul ecvestru din Romania si astfel au creat pachete de vacanta dedicate celor care vor sa intre “in lumea cailor”. Astfel, din toamna vor pune la dispozitie tuturor (copii, adulti, familii cu copii) programe de descoperire si initiere in calarie, iar calatoria noastra din aceste zile este proiectul “pilot” al acestor programe.

In infotripul “#HaidookExperience” au fost comasate elemente din 3 programe diferite de calarie, fiecare avand cate un nume sugestiv “Descopera Calaria“, “Exploreaza. Excursii calare” si “Haidook Experience“. Sa le descriu:

“Descopera Calaria“:  Programul este dedicat celor care nu au calarit niciodata, care nu vor sa ia inca lectii de calarie insa care vor sa se plimbe un pic pe drum sau prin padure ca sa vada cum e.
In cadrul acestul program se pune un cal la dispozitie cu un membru al echipei Potcoava care sa mearga permanent pe langa cal si care sa il duca pe acesta de lesa. Noul calaret este ajutat sa se urce pe cal si scos la plimbare in imprejurimile de la Potcoava.

“Exploreaza. Excursii calare“: Dupa initierea in calarie (acesta este un alt tip de program pe care nu il detaliez aici) te-ai “calificat” la “intermediari” si poti face excursii calare. Deja stii sa te urci pe cal, sa il pornesti si sa il opresti, sa iti tii echilibrul pe el si sa il faci sa mearga in directia dorita de tine. Poti merge la pas sau la trap asa ca este timpul pentru pasul urmator: sa testezi cele invatate intr-o excursie calare. In cadrul excursiei calare va exista un ghid care merge tot calare alaturi de cei care solicita excursia.

“#HaidookExperience”: este cel mai complex program oferit de Potcoava si este conceput special pentru cei care au experienta vasta in echitatie. Tura calare “Haidook Experience” va fi aproape ca pe timpuri si va fi una cu o durata intre 3 si 6 zile. Locul de dormit va fi la stana, in mijlocul naturii, iar mancarea pe care o vom avea la dispozitie va fi cea de la ciobani. Vor exista 2 ghizi in cadrul acestui program, iar numarul maxim de persoane admise intr-un grup este de 6-8.

In infotrip fiecare dintre noi a avut cate un insotitor pe langa cal – in acest lucru a constat programul “Descopera Calaria” de fapt; in cadrul programului oficial #HaidookExperience nu se va intampla acest lucru pentru ca persoanele admise in cadrul acestui program vor stii sa mearga singure pe cal.

Dupa povesti am pornit din nou calare (de daata ceasta la vale si nu la deal) catre Runcu. Drumul a fost la fel de frumos, insa parca timpul a trecut ceva mai repede ca la dus. Am admirat natura, brazii ce abia acum inversisera, am gasit fragi pe marginea drumului si frunze de brusture gigant, am baut apa de la izvoare de munte si am respirat aer curat.

Aceasta a fost calatoria noastra “#HaidookExperience” si le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care s-au implicat in organizarea ei precum si participantilor. Au fost niste zile extraordinar de frumoase si sper din tot sufletul ca o buna parte din emotia traita acolo se regaseste in acest articol. Nu de alta insa imi place sa intru peste ani sa citesc despre astfel de experiente inedite si sa mi se umple inima de bucurie.

Sa ne vedem cu drag data viitoare!

Acest articol a fost scris in cadrul infotripului “#HaidookExperience” organizat de centrul de echitatie Potcoava , in parteneriat cu Haidook Summer Fest, Crama Histria si Turism Market.