Am ajuns in Sasca Montana undeva in cursul dupa amiezii si am avut prima surpriza foarte placuta: am descoperit Vechea Moara, locul in care avea sa locuim in urmatoarea perioada.

Pe la jumatatea lunii aprilie, imediat dupa Paste, am avut parte de o iesire de o saptamana in zona Banatului. Calatoria a fost compusa din doua parti: cateva zile de vacanta care s-au adaugat infotripului de descoperire a Cheilor Nerei organizat de WWF Romania si Asociatia de Ecoturism din Romania.

Cum a fost pentru prima data cad am ajuns in aceasta zona, am vorbit pe larg despre aceasta iesire in articolul acesta, iar astazi revin cu o noua poveste pentru a-ti spune cate ceva despre locul in care am stat si despre cel mai gustos restaurant din zona.

Dupa un drum lung de vreo 8 ore, (plecare din Bucuresti) am parcurs ultimii 17 km pana in Sasca Montana un pic mai greu decat ne-am fi asteptat (a fost singura zona cu asfalt destul de stricat), insa am reusit sa ajungem imediat dupa pranz la destinatie cat sa avem timp de a ne bucura de ea in cea de-a doua jumatate a zilei. Jumatate din drum ne plouase de nu mai speram sa vedem vreo raza de soare in acea zi, insa spre dupa amiaza vremea a inceput sa se indrepte. A fost numai bine pentru ca soarele ne-a intampinat cu toate razele cand am ajuns in fostul sat minier, Sasca Montana.

Nu stiam nimic despre satul respectiv, insa traversand intreaga asezare ne-am dat seama ca in zona au ramas destul de putini oameni – o parte din case si blocuri erau darapanate (in trecut au fost construite blocuri pentru cei care lucrau in mina). Odata cu sosirea in fata pensiunii si restaurantului “La Moara Veche” am ramas placut suprinsi: frumos decorata, pensiunea era plina de flori, cu o curte interioara foarte dichisita si cu cladirea extrem de atent ingrijita. Imaginea era total rupta din alt film 🙂

Cladirea era compusa din parter si etaj si avea sa aflam ulterior ca la parter se afla restaurantul iar sus, la etajul-mansarda erau amenajate 3 camere.

Intram in restaurant si ne dam seama ca suntem asteptati pentru ca suntem intampinati cu zambetul pe buze si cu cheile pregatite. Receptia dadea chiar in restaurant si  am putut observa atmosfera calda si prietenoasa dinauntru. Pe pereti erau afisate tot felul de tablouase si motive care te duceau cu gandul la Austria, la bere si la…vin (fiind pasionata de vin cu aveam cum sa nu observ). Luam cheile pentru a duce bagajele in camera si cu gandul de a reveni cat de curand in restaurant foarte imbietor. Jumatate din mese erau ocupate si chiar ne gandeam de unde or fi venit acei clienti pentru ca pareau a fi oameni de-ai locului care s-au oprit sa manance ceva bun.

Urcam in mansarda unde ne sunt prezentate cele 3 camere din care suntem poftiti sa alegem. Toate camerele sunt micute, foarte cochete si cu soba proprie (plus cate un calorifer, in cazul in care nu vrei/nu stii cum sa faci focul in soba). Asta mi s-a parut super interesant. Am ales prima camera care avea geamul pe acoperis dar era foarte foarte calduroasa. Am omis sa spun ca toata ploaia de pe drum imi bagase frigul adanc in oase, motiv pentru care tot ce imi doream in acel moment era caldura! In plus, se anuntau ploi si temperaturi scazute in urmatoarele zile si cum noi aveam de stat o saptamana, e clar ca trebuia sa fie CALD in camera.

Camerele aveau acces la un fel de hol cu o zona de stat foarte dragut amenajata, cu doua canapele si alte accesorii care ne trimiteau, din nou, cu gandul la Austria. Iar sa fii in mijlocul muntilor in Romania intr-o localitate despre care nu am auzit prea multe si pensiunea la care esti sa iti aminteasca de Austria…e ceva! Aveam sa aflu ulterior ca Sasca Montana s-a aflat sub ocupatie austriaca pentru 150 ani, asa ca am gasit si explicatia legata de stilul austriac pe care l-am gasit peste tot la Vechea Moara.

Am lasat repede bagajele in camera si am hotarat sa ne bucuram putin de soarele de afara si de o scurta plimbare prin sat inainte de cina. Voiam sa descoperim mai multe despre Sasca Montana.

Comuna Sasca Montana include, pe langa satul cu acelasi nume, satele Sasca Romana, Bogodinti, Slatina Nera si Potoc si este situata pe maul raului Nera, o zona putin exploata din punct de vedere turistic pana in prezent.

In trecut Sasca Montana a fost cunoscuta ca si zona miniera de unde se extragea minereu de cupru si alte metale neferoase. Dupa 1990 industria miniera s-a diminuat iar activitatea a incetat in aceasta zona, chiar daca Sasca Montana prezinta un foarte mare potential in continuare. Oamenii s-au mutat in alte localitati care le ofereau noi locuri de munca iar cei ce au ramas au trebuit sa se descurce cu alte activitati, localitatea cazand intr-un con de umbra.

Astazi se doreste ca turismul si ecoturismul in special sa fie adus la viata in aceasta zona, motiv pentru care am ajuns si noi aici: pentru a descoperi potentialul si frumusetea zonei si a transmite mesajul mai departe.

Satul este unul obisnuit, iar daca faci abstractie de cladirile parasite (nu stiu daca am dreptate, insa mi s-a parut ca vreo 30% din cladiri aratau rau, restul fiind foarte bine intretinute) si cauti unicitatea locului ai ce vedea:

• Muzeul etnografic Victor Tautu
• Manastirea Nera
• pentru pasionatii de istorie exista niste ruine ale fostei mine

• valea si Cascada Susarei

• Casa Verde (in Sasca Romana) – o casuta experimentala realizata din lut

Pe langa aceste obiective aflate chiar in Sasca Montana si in imediata apropiere, gasesti o multime de alte locuri de vizitat – idei aici. Ai ce face o saptamana intreaga in zona! Si, ca sa te ajut sa “vizualizezi” mai bine ce ai putea face o saptamana pe aici las mai jos clipul realizat de Calin de la TheDrone.ro.

Dupa plimbare am zis ca merge o mancare calda si putina odihna la gura sobei asa ca ..zis si facut. Ne intoarcem la pensiune, intram in restaurant si ne intampina mirosul de lemn ars in soba. E clar ca ne-am oprit aici si am intrebat de mancare. Am aflat astfel ca au un fel de meniu scris cu pixul din care ne putem alege, iar daca vedem vreun fel de mancare taiat de pe lista sa stim ca s-a terminat.

Daca eram in alt loc poate ca mi s-ar fi parut ciudata aceasta abordare, insa fiind aici in inima muntilor intr-o pensiune atat de frumos amenajata si calda, in care toti oamenii au zambit si au aratat inca de la inceput sa sunt acolo pentru noi, ei bine, mi s-a parut absolut normal. M-am uitat pe lista si am ales o ciorba de legume pentru a ma incalzi un pic. Chiar daca dupa amiaza fusese soare, temperatura nu a fost la fel de prietenoasa incat m-am gandit ca ciorba ar putea repara ceva in ceea ce priveste caldura.

Si am avut dreptate. Ciorba de legume, facuta simplu si cu mult leustean mi-a mers la suflet. Sa mai spui ca apoi am tinut-o 3 zile numai pe sarmale si mamaliga? Sau ca la primul mic dejun ne-au intampinat cu oua rosii pentru ca era fix a treia zi de Paste?

Per total mancarea de La Vechea Moara a semanat cel mai bine cu mancarea tradtional romaneasca pe care o stiam de acasa. Si pentru prima data nu mi-am dorit cine stie ce feluri de mancare sau “altceva” decat mananc acasa si m-am bucurat de simplitatea si gustul desavarsit al mancarii de aici.

Pe toata perioada cat am stat in Cheile Nerei am mancat in mai multe locuri insa singurul loc pe care l-am retinut si il recomand cu drag este restaurantul de La Vechea Moara. Merita sa ajungi aici chiar si numai pentru mancare!

Această iniţiativă s-a derulat în cadrul proiectului „Sălbăticia din Carpaţi, bogăţie pentru oameni” cofinanţat de Elveția prin Programul de Cooperare Elveția-România.

Proiectul este implementat de WWF Romania, impreuna cu partenerii Asociatia de Ecoturism din Romania, Fundatia ProPark pentru Arii Protejate, Asociatia EcoTur Sibiu si WWF Elvetia.