Vazut de sus, de pe Piatra Secuiului, satul Rimetea pare a fi vazut din avion.

Si nici nu e de mirare pentru ca aceasta este locul in care soarele rasare de doua ori. Cel putin, asa se spune!

Si cum rasare soarele de doua ori aici? Prima data rasare la rasarit, bineinteles, in spatele muntelui Piatra Secuiului. Insa muntele umbreste tot satul vreme de alte cateva ore dupa rasarit, motiv pentru care cand soarele ajunge suficient de sus, satul Rimetea va deveni si el luminat de razele calde ale soarelui.

Situat in inima muntilor Apuseni, Rimetea este considerat a fi unul din cele mai frumoase sate din Romania. Nu degeaba in 1999 a obtinut premiul “Europa Nostra” din partea Comisiei Europene.

Rimetea este un sat plin de traditii impletite de timp intr-un mod aparte. Aici pana in secolul al XIII au trait mineri de origine austriaca, pentru ca apoi sa fie amestecati cu maghiarii. Si tocmai de la acest amestec au rezultat cateva traditii si obiceiuri pe care le regasim numai aici. Pana astazi au “supravietuit” cateva case traditionale, portul popular si traditiile culinare.

Am “facut cunostinta” cu Rimetea in 2013 cand am ajuns aici in prima luna de vara.

Imi amintesc si acum cum am oprit pe drumul care serpuieste spre Piatra Secuiului si Rimetea pentru a admira peisajul. Mi se parea ca nu am mai vazut un loc atat de frumos in Romania. M-am dat jos din masina (drumul aproape ca nu era circulat deloc de masini; in cele 30 minute petrecute in acest loc a trecut o singura masina) si m-am plimbat pret de minute in sir pe sosea, incercand sa surprind o fotografie cat mai cuprinzatoare cu satul si cu muntele. Mi-a fost imposibil pentru ca eram prea jos. Asa ca am cautat sa ajung undeva mai sus pentru a admira peisajul in toata splendoarea lui.

Si, cautand locul cu panorama cea mai frumoasa, m-am pierdut pe stradutele din sat. Imi place sa fac asta si deseori ma abat de la drumul principal pentru a vedea si “altceva”.

In drumul meu spre dealul din spatele satului am intalnit oameni cu ochi curiosi si o multime de case frumos aranjate. Ma simteam de parca am pasit cumva inapoi in timp.

De la Biserica din mijlocul satului am urcat cam 1 ora pe dealul din spatele satului pentru a vedea privelistea de mai jos.

Era linste, ascultam numai sunetul naturii si ma intrebam “oare cum ar fi sa traiesti aici macar cateva luni de an, daca nu tot anul?”

Nu am aflat inca cum este sa locuiesti acolo insa m-am intors la Rimetea de cate ori am avut drum prin Apuseni.

Toamna am revenit aici pentru a vedea peisajul si invers: am facut drumetie pe Muntele Piatra Secuiului pentru a vedea Rimetea de sus si imprejurimile. A fost o tura montana de o zi cu multe peripetii si ploaie 🙂

Daca traseul in mod normal ar fi trebuit sa dureze cam jumatate de zi, ei bine, ploaia ne-a facut sa ne oprim in mai multe randuri si sa cautam adapost. A fost cam dificil (o data ajuns sus pe munte trebuie sa mergi pe un platou foarte lung si drept, iar in caz de furtuna nu este cel mai bun loc pentru a stationa), dar am reusit sa trecem de toate pana la urma.

O data ce ai urcat sus, pe Piatra Secuiului dinspre Rimetea peisajul devine extraordinar de frumos daca privesti..in jos.

Drumul a continuat pe creasta muntelui iar coborarea a fost in satul alaturat, in Coltesti.

Era deja toamna, luna octombrie, iar culorile vazute de aici au fost extraordinare. Au fost cam asa 🙂

Timpul de coborare a fost parca ceva mai scurt, insa cred eu ca de vina a fost peisajul acesta frumos pentru ca il aveam sub privire permanent.

Chiar daca am simtit eu ca am coborat repede, ploaia s-a intors pentru a nu stiu cata oara in acea zi si nu m-a lasat sa termin tura montana cu vizita la Cetatea Coltesti (sau “Cetatea Trascaului” cum mai este denumita).Totul a fost insa spre bine. Acum am un motiv in plus sa ma intorc acolo!

O voi face in luna septembrie cu mult drag alaturi de un grup de oameni pasionati si ei, ca si mine, de natura, drumetie, vizitarea unor sate vechi pastratoare de traditii si obiceiuri. Daca vrei sa vii si tu te astept si pe tine pentru ca inca mai avem loc in tabara “Traditii si obiceiuri romanesti, sasesti si unguresti“.

Una din zilele taberei este dedicata chiar zonei Piatra Secuiului, Rimetea si Coltesti. Nu vom urca pe Piatra Secuiului, ci o vom admira de pe dealul din spatele satului Rimetea, ne vom plimba prin imprejurimi, vom face o vizita Cetatii Coltesti si vom descoperi povestea Contelui Tokaj si a vinurilor din zona.

Si, la final, vom incheia cu un gulas unguresc autentic in Coltesti. Adica in locul in care m-as duce zilnic sa ma bucur de un gulas pentru ca este cel mai bun pe care l-am intalnit in Romania.

Ce zici, vii si tu?