Cand vine vorba de mancare traditionala stiu ca Austria este cunoscuta pentru “schnitzel” si pentru “apfelstrudl”.

Daca strudelul cu mere il mai savurasem in Austria, mai exact cand am fost in Innsbruck si cand era cat pe-aci sa pierd ultima telecabina din cauza …strudelului, ei bine, in cea mai recenta vizita a capitalei Austriei am vrut sa incerc mai multe mancaruri traditionale.

Si pentru a duce la bun sfarsit mica mea aventura culinara in Viena am avut grija sa incerc atat street food cat si sa savurez cateva delicatese in cele mai cunoscute restaurante si cafenele de aici. Articolul de astazi este dedicat experientelor culinare pe care le-a avut la Viena asa ca aseaza-te confortabil, ia-ti o cafea si …enjoy!

Viena a fost destinatia lunii decembrie si pe langa faptul ca m-am bucurat de Pietele de Craciun in turul #WinterExplorer (uite aici povestea de la Viena), am sarbatorit si aniversarea cu numarul 33. Lucky number 🙂

Street food: orange punch si bratwurst

Pe 5 decembrie ajungeam in Viena si prima iesire in oras am sarbatorit-o in Maria Theresien Platz, la Piata de Craciun de aici, cu “orange punch” si “bratwurst” (carnat cu cascaval in el).

Se stie ca pentru vienezi este o traditie sa manace “wurst” si datorita acestui lucru au o multime de feluri de “wurst” (carnati) peste tot prin oras. Eu l-am incercat pe cel umplut cu cascaval si a fost delicios. Poate ca “umplut” este mult spus (era mai mult “impanat”), insa nu gasesc cuvant mai potrivit.

Punch-ul a fost primul savurat de mine, eu fiind obisnuita mai mult cu vinul fiert la Pietele de Craciun insa a fost binevenit si foarte aromat. L-am savurat din cani specifice Pietei de Craciun din Maria Theresien Platz. Nu stiu daca stii insa la Viena este o adevarata traditie cu canutele astea. Fiecare Piata de Craciun din Viena (in 2016 au fost 19 Piete de Craciun oficiale) are canutele proprii. Am vazut 15 din cele 19 Piete de Craciun si nu am gasit 2 piete care sa aiba canute la fel. Fiecare canuta este pictata cu ceva specific din piata in care te afli, iar uneori canutele au si forme interesante. Cum sunt cele doua cizmulite din imaginea de mai jos.

“Fachertorte” la cofetaria Demel

Tortul nu avea cum sa lipseasca din peisaj tocmai de ziua mea asa ca am incheiat seara de 5 decembrie la Demel, una dintre cele mai vechi cofetarii din Viena (a fost deschisa in 1786). Numai privind vitrina cu bunatati ti se facea pofta! Am savurat aici un “Fachertorte”, adica un tort cu mere, nuci si mac. A fost delicios!

Pe moment mi-a parut rau ca nu am mai putut manca si un strudel cu mere (ca doar este specific aici), insa am zis ca ma intorc intr-o alta zi! Mai ales ca vazusem clipul cu motivul pentru care strudelul cu mere facut la Demel este atat de faimos!

“Wiener Schnitzel” – Restaurant Figlmuller

A doua zi a venit randul snitelului, un fel de mancare specifica nu numai Austriei, ci Vienei.

Desi nu stiam nimic despre restaurantul Figlmuller, mai ales faptul ca pentru a ajunge aici ai nevoie de rezervare facuta cu luni inainte, am avut cel mai mare noroc posibil: la nici 15 minute de la aflarea informatiei ca la Figlmuller gasim cel mai bun snitel vienez, am gasit loc si am savurat masa de pranz aici. Recomandarea ne-a fost facuta direct de Biroul de informare turistica din Albertinaplatz si a fost de departe cea mai buna alegere!

In Viena sunt doua restaurante Figlmuller, ambele aflate in zona St. Stephan Platz si se afla la aproximativ 50 m unul de altul. La aflarea vestii mi s-a parut ciudata distanta atat de mica intre cele 2 restaurante insa ajungand la primul restaurant am inteles de ce.

Primul restaurant se afla mai aproape de o straduta principala de langa St. Stephan Platz. Odata ajunsi aici ne intampina o atmosfera calda, un restaurant mic si cochet cu mobila veche, asa cum imi place mie. Singura problema este faptul ca este plin ochi iar ospatarul ne intreaba daca avem rezervare. Evident, nu aveam, dar suntem indrumati sa mergem pe aceeasi straduta(era un fel de straduta-gang) pana in capat, sa facem dreapta apoi si sa mergem vrei 30 de metri mai in fata si vom gasi al doilea restaurant.

La al doilea restaurant avem noroc! Nu era la fel de plin ca primul si, in ciuda lipsei rezervarii, am gasit o masa pentru 2 persoane undeva sus la etaj. Locul era destul de inghesuit insa suficient pentru ce aveam noi nevoie asa ca ne asezam si ne bucuram de atmosfera.

Si aici gasim aceeasi atmosfera ca si la primul Figlmuller numai ca, aflandu-se un pic mai incolo de drumul principal, este mai greu de gasit de vizitatori. Ne uitam in jur si observam ca toate lumea comandare acelasi lucru: “schnitzel”. Aflam din meniu ca Figlmuller serveste mai multe feluri de schnitzel insa unul singur este facut dupa reteta traditionala care a fost inventata chiar de Johann Figlmuller.

Legendarul “schnitzel” vienez a aparut in 1905 cand Johann Figlmuller a deschis o mica taverna cu vinuri chiar in spatele Catedralei Sf. Stephan(adica acolo unde era “primul” restaurant). De atunci si pana astazi restaurantul sau s-a potrivit perfect cu stilul de viata vienez. Si uite asa am aflat motivul pentru care daca vrei sa savurezi un schnitzel autentic chiar din locul in care a fost inventat ai nevoie de rezervare facuta cu luni bune in avans. Sau de putin noroc, cum am avut noi!

Cat de bun a fost schnitzel-ul? A fost delicios! Nu am prins tehnica de intindere a carnii insa schnitzel-ul avea 30 cm in diametru si depasea farfuria (am inteles ca acesta era un “must”) si avea un amestec secret de ingrediente aromate in crusta – asta cred eu ca il facea delicios. A fost extraordinar de fraged (nu degeaba restaurantului i se mai spune si “home of the schnitzel”) si pentru prima oara in viata mea am pus suc de lamaie peste el. Am fost tare uimita sa vad ca aici totul se servea cu putina lamaie, inclusiv cartofii prajiti, insa combinatia a fost delicioasa.

Street food: “wurst” la un pahar de vin

Ultima zi in Viena este dedicata deserturilor si hotaram sa mergem sa intrebam tot la biroul de informare turistica din Albertinaplatz de o recomandare.

Dar inainte de desert am zis sa incercam si ceva mancare. Nu ne era prea foame insa ne-a atras atentia una din sutele de tonete care vand wurst: Bitzinger. Ce ni s-a parut interesant a fost faptul ca aici am putut fi si eleganti atunci cand a fost vorba de street food: de data asta am baut un vin rosu local din pahar cu picior, deci nu un vin fiert – asa cum am gasit peste tot.  Voila!

“Apfelstrudl” si “Sachertorte” la Cafe Mozart

A fost greu sa ne decidem unde sa ne bucuram de cele mai vestite deserturi vieneze: “apfelstrudl” si “sachertorte”. De la biroul de turism ni s-a recomandat sa mergem la Cafe Mozart aflata in apropiere, pe noi ne batea gandul sa ne intoarcem la Demel si primisem recomandare de la o prietena legata de Hotel Sacher – se pare ca acolo s-a servit pentru prima data faimosul “sachertorte”.

Desi grea decizia, am ales “Cafe Mozart“, loc cu traditie din 1794 prin care au trecut marii muzicieni ai timpului. Si de aceasta data locatia a fost…perfecta.

Aflata in Albertinaplatz Cafe Mozart este un loc foarte frecventat de turisti si agitat in ciuda atmosferei tihnite pe care te astepti sa o gasesti inauntru. In ciuda aglomeratiei(cand am fost noi era inca bine…cu o zi inainte trecusem chiar prin fata si erau peste 20 de persoane care asteptau…afara) am gasit o masa imediat.

Venind cu gandul la desert am comandat un apfelstrudl si un sachertorte insotite, bineinteles, de cate o cafea. Eu am ales cafeaua numita “Maria Theresien”  – cu licior de portocale, iar Calin a ales cea mai faimoasa cafea din acel loc, “Cafe Mozart” – cu lichior de ciocolata servit binecunoscuta sticluta rotunda.

Cum au fost toate? Sa le luam pe rand:

Apfelstrudl putea fi servit fie cu crema de vanilie, fie cu frisca. Cum eu iubesc vanilia si stiam ca acea crema care insoteste strudelul va fi calda am ales aceasta varianta. Strudelul a fost ireprosabil. Pufos, gustos si cu gust..vienez 🙂

Sachertorte: daca iti place ciocolata, este de vis. Nu sunt o cunoscatoare insa fata de cate lucruri am citit despre reteta de sachertorte, mi s-a parut a fi ce trebuie. Nu m-am lamurit daca avea un singur strat sau doua straturi de gem, dar promit sa ma lamuresc data viitoare.

Cele 2 cafele au fost binevenite cu tot cu lichiorul pe care le aveau. Afara erau putin peste 0 grade.

Planuri culinare pentru data viitoare

Am avut la dispozitie numai 3 zile in Viena motiv pentru care am reusit sa incercam numai cateva delicatese locale. Deja ne facem planul sa revenim in Viena in 2017 asa ca iata ce avem pe lista sa mai incercam.

Viena este presarata cu tot felul de cofetarii si magazine cu dulciuri. Ne-au ramas in suflet vitrinele pline de bunatati precum si tonetele cu dulciuri de la Pietele de Craciun. Imi pare rau ca nu am incercat inca o frigaruie de ciocolata insa cred ca va fi prima pe care o voi incerca data viitoare.

Schokomuseum. In Viena exista un muzeul al ciocolatei. Bineinteles, organizeaza si workshopuri asa ca daca iti place ciocolata cand ajungi si tu la Viena cauta SchokoMusem.at. Eu cu siguranta voi ajunge acolo!

Apfelstrudl. Personal, imi place orice fel de mancare care contine mere. Desert, supa sau fel principal.  Asa ca pe langa vizita la Demel pentru a incerca faimosul lor strudel, vreau neaparat sa ajung la “Strudelshow” la castelul Schonbrunn. La vizita din decembrie nu am stiut despre acest show si despre faptul ca puteam rezerva in avans sa particip la un workshop. Acestea au loc zilnic intre anumite ore asa ca data viitoare aici ma opresc prima data.

Cand va fi data viitoare? Foarte curand: in februarie cand merg la unul din cele mai cunsocute baluri vieneze, Balul Cafegiilor. Dar despre asta iti voi povesti intr-un articol viitor!