Sunt mare fana a dulciurilor. Imi plac in special dulciurile cu crema, cele fine, aromate si parfumate.
Oriunde am mers, am incercat dulciurile specifice. Si asta inaintea testarii mancarurilor traditionale 🙂
Cand am fost in Innsbruck, intr-o luna ianuarie, chiar dupa Sarbatorile de iarna, am vrut sa vizitez orasul si sa incerc tot ce aveau traditional.
Drept urmare, de cate ori am mancat in Innsbruck, alegeam la desert un strudel cu mere. doar este specialitate locala! Am avut surpriza ca de fiecare data strudelul cu mere sa fie altfel, atat ca si imagine cat si la gust!
Mi-a placut strudelul peste tot pe unde l-am incercat. Nu este ca la noi, este mult mai bun! In primul rand foetajul este foarte moale si proaspat, iar merele sunt din abundenta, au multa scortisoara si par a fi carmelizate.
Spre deosebire de strudelul cu mere asa cum il stim noi in Romania, in Innsbruck acesta se servea cu crema de vanilie, putin calduta. Aroma era bestiala: strudel cu mere caramelizate, impreuna cu crema de vanilie fina si aromata! Parca mi se face din nou pofta si imi doresc sa dau o fuga pana in Innsbruck!
Dupa cum spuneam, mi-a placut strudelul cu mere peste tot pe unde am fost in Innsbruck. Numai ca nimic nu se compara cu cel pe care l-am mancat in Mutters, sus pe partie la singurul restaurant de acolo!
Si acesta era servit tot cu crema de vanilie, dar parca mai aromata si putin mai calda. Cand intri in restaurant, putin inghetat de pe partie(ei bine, nu chiar foarte inghetat pentru ca faci miscare pe partie), te intampina o aroma delicata de vanilie ce se raspandeste peste tot.
A fost cel mai bun strudel pe care l-am mancat vreodata. A fost atat de bun incat era sa pierd telecabina de intoarcere in acea zi.
Sa-ti povestesc cum a fost!
In acea zi nu venisem pe partie ca sa schiez ci ca sa ma intalnesc cu niste prieteni care erau deja pe partie. Era spre sfarsitul zilei de zi si am urcat cu telecabina pana sus, m-a intalnit cu prietenii mei iar cat ei si-au continuat sesiunea de snowboard eu am ramas cu o prietena la restaurant (cel de sus, de pe partie) .
Evident, am zis sa incerc renumitul strudel! Sa nu cumva sa “stric” traditia de a gusta dulciurile tarditionale 🙂
Am comandat un strudel, iar in timp ce asteptam am simtit un parfum tare imbietor in jurul meu. Nu-mi dadeam seama de la ce era, dar era minunat. In scurt timp m-am lamurit! Aproape toti cei ce erau deja in restaurant isi comandasera cate un strudel cu mere (pe langa alte bunatati). Am aflat cat de bun si aromat este in cateva minute cand l-am primit pe al meu 🙂
M-am bucurat de fiecare moment in acel restaurant, iar in scurt timp am vazut ca restaurantul incepea sa se goleasca. Se pare ca am stat sa savurez putin mai mult decat trebuia respectivul strudel pentru ca era sa pierd ultima telecabina ce cobora spre oras.
“Am inteles” acest lucru cand i-am vazut pe angajatii restaurantului ca imi faceau semn ca este ultima telecabina. Numai ca eu nu intelegeam limba germana si nici ei engleza 😀
M-am lamurit cum stau lucrurile destul de repede si am reusit sa prind telecabina!
A fost o intamplare haioasa din care am ramas cu o invatatura: nu uita de tine oricat de mult ti-ar place un lucru. Fii atent in jur pentru ca nu stii ce ratezi!
Mi-ai facut pofta! Deja salivez!:) Vreau si eu!
Deja stiu ce voi manca la micul dejun dar si unde voi merge in ianuarie!
Mercic!
Ma bucur ca ti-am dat o idee de vacanta! A fost intr-adevar foarte gustos strudelul acela!