Anul trecut (2015) au fost 22 de Piete de Craciun in Viena si pe perioada noiembrie – decembrie, cat au fost acestea deschise, s-au inregistrat peste 8 milioane de vizitatori care au venit aici special pentru a se bucura de atmosfera Craciunului.

Dupa vizita Pietelor de Craciun din Szeged, urmatoarea destinatie din turul Pietelor de Craciun ale Europei a fost Viena.

Pentru noi, Viena a fost destinatia principala a turului #WinterExplorer pentru ca stiam ca Austria este o tara cu traditie in ceea ce priveste Pietele de Craciun. Si am avut dreptate sa dorim sa petrecem aici cea mai mare parte din timp pentru ca am avut ce vedea.

Mai jos gasesti cateva notite pe care le-am scris cu pixul pe agenda pe care o port mereu cu mine pe unde calatoresc. Notitele sunt din toate cele 3 zile petrecute in Viena, sunt in ordine cronologica si includ si alte obiective turistice vizitate pe parcurs (in afara de Pietele de Craciun) precum si tot felul de informatii care mi s-au parut utile de stiut la fata locului.

5 decembrie 2016 – ziua mea speciala din an nu putea sa ma prinda decat calatorind!

Intram in Viena pe la ora pranzului. Surprinzator, la intrarea in oras traficul este chiar lejer si ajungem repede la hotel. Pe drum, nu putem observa faptul ca sunt semne ca in Viena claxonatul este interzis! (Pana la finalul celor 3 zile petrecute aici am auzit un singur claxon si chiar ne intrebam daca se va alerta politia in acest caz “grav” 🙂 )

Odata ajunsi la hotel ne bucuram si aici de o priveliste extraordinar de frumoasa. Suntem cazati la cunoscutul Ibis Mariahilf iar de aici de sus de la etajul 11 vedem o mare parte din Viena, chiar pana la Schonbrunn!

Despachetam si pornim la explorat. Avem fix 2 ore pana la intalnirea cu reprezentantul Vienna.info, Nikolaus Graeser cu care avem un interviu despre Pietele de Craciun ale Vienei (poti vedea interviul video in cadrul proiectului #TurismMarketInsider, aici). Nerabdatori fiind, am plecat in graba insa la plecare nu am uitat cardurile de oras si brosurile cu informatii despre ce se intampla in Viena in aceasta perioada pe care le-am gasit in camera la sosire. Multumim Vienna Tourism Board pe aceasta cale!

Iesim din hotel si pornim pe Mariahilferstrasse pe jos cu gandul de a face o prima plimbare prin Pietele de Craciun. Auzisem noi ca sunt multe, asa ca acum a sosit momentul sa le vedem!

Atmosfera este una de vacanta, magazinele sunt decorate de Craciun care mai de care mai frumos  (am auzit ca an de an exista o competitie intre magazinele din Viena legata de cat de frumos isi decoreaza vitrinele) si parca bucuria pluteste in aer.

Pe la jumatatea strazii, chiar in fata Mariahilferkirche (Biserica Mariahilfer) dam peste prima “Piata de Craciun”. Este una mica, ce-i drept, cu 10-15 casute care vand turta dulce, jucarii, vin fiert, punch si podoabe pentru Craciun. Intram si mai mult in atmosfera de vacanta si observam toate detaliile: cum sunt sculptate si colorate jucariile de lemn de la una din casute, un catel infofolit care da din coada in asteptarea a “ceva bun” de la stapanul sau, canile de culoare maro deschis cu vin fiert sau punch – aburinde, bineinteles.

Mai tarziu aveam sa aflam ca in acest an in Viena sunt amenajate 19 Piete de Craciun “oficiale”, neluand in calcul pe cele mici, de “colt de strada”. Iar aceasta prima piata de Craciun pe care o intalnisem cred ca facea parte din a doua categorie. Atmosfera era extraordinar de frumoasa chiar daca Piata de Craciun era oficiala sau nu!

Mergem mai departe pana la prima “Piata de Craciun” mare, cea din Maria Theresien Platz. Casutele de lemn sunt amenajate in jurul statuii Mariei Theresa, in zona din fata celor doua muzee care stau fata in fata: Muzeul de Istorie Naturala si Muzeul de Istoria Artelor.

Maria Therezien Platz “ascunde” una din cele mai frumoase piețe de Craciun si doua palate (astazi muzee) aflate fata in fata. Palatele sunt identice si au fost construite de Franz Joseph pentru cele 2 fiice ale sale. Ca nu cumva sa se certe intre ele. Cred ca mi-am facut o parere cu aceasta ocazie legata de ce inseamna sa fii tata a doua fete 🙂

Viena este insorita astazi (5 decembrie) insa cu toate astea cele -2 grade isi fac simtita prezenta.

Fiind vremea pranzului ne-am incalzit si ne-am potolit pofta cu un orange punch si un bratwurst (carnat cu cascaval in el) specific vienez dupa care am pornit catre cladirea Primariei (Rathaus) unde este amenajata cea mai mare Piata de Craciun a Vienei si unde aveam si interviul programat astazi.

Ajungem la timp la Primarie si, ca un facut, ne intalnim cu Nikolaus Graeser, reprezentantul Vienna Tourism Board, chiar la intrare. Asta a facut sa fie mai usoara pentru noi cautarea salii in care aveam sa mergem. Nikolaus ne-a intampinat cu zambetul pe buze si se vedea clar ca si el abia asteapta interviul despre Pietele de Craciun.

Intram in cladirea Primariei iar directia noastra era una din salile de bal care avea balconul spre Piata de Craciun din fata Primariei. In drum spre sala avem ocazia de a admira interiorul Primariei. Este o cladire cu numeroase arcade(cred eu ca sunt realizate in stil gotic) si cu covoare rosii. Sa mai spun ca sala de bal era absolut impunatoare si ca tocmai o pregateau pentru un bal de Mos Nicolae chiar in acea sala?

Ajungem si la balconul de la care vedem intreaga Piata de Craciun de sus. Privelistea este uimitoare si decidem sa filmam interviul chiar aici, pe balcon.

In cadrul interviului am aflat o multime de lucruri despre Pietele de Craciun din Viena, despre faptul ca cea mai veche Piata de Craciun se organizeaza in Viena inca din 1772 si ca aceasta este amenajata si astazi in zona Freyung, am povestit despre turistii care viziteaza Viena pe perioada Pietelor de Craciun dar si in restul anului si am aflat cate ceva despre traditiile care au loc in zilele de 5 si 6 decembrie aici (pe 5 decembrie este ziua lui “Krampus”, iar pe 6 decembrie este Sf. Nicolae, ca si la noi – doar ca ei au obiceiul de a pune cizmele la geam, pe dinafara geamului pentru a-l astepta pe Mos). Interviul video a fost publicat aici, asa ca nu insist asupra celor discutate in el.

Dupa interviu mai ramanem putin pe balcon pentru a admira frumusetea casutelor de lemn luminate si a bradului de Craciun frumos decorat. Facem cateva fotografii si coboram pentru a ne bucura in continuare de atmosfera Pietelor de Craciun.

Mai dam o tura prin Piata de Craciun de la Primarie, admiram si patinoarul – care anul acesta este de dimensiuni mai mari decat de obicei si pornim apoi spre explorarea altor Piete de Craciun. Doar sunt 19 oficiale si cine stie cate neoficiale, nu?

Discutia cu Nikolaus de mai devreme ne face curiosi sa cautam cea mai veche Piata de Craciun din Viena, cea care se organizeaza an de an din 1772. Aceasta este in piata Freyung si ni s-a spus ca spre deosebire de celelalte Piete de Craciun din Viena, aici vom gasi mai multe lucruri traditionale si o atmosfera pe masura. Mergem putin pe jos si, urmarind harta, gasim piata Freyung. Aici descoperim ca sunt de fapt 2 piete de Craciun, un de o parte a pietei si una de cealalta. Stilul este asemanator in ambele si incepem sa ne simtim ca si cand am pasit in timp si descoperim Viena anilor 1800. Descoperim o multime de globuri realizate manual, jucarii de lemn si tot felul de podoabe. Spre deosebire de cele pe are le-am vazut in alte piete acestea par a avea intr-adevar un stil mai vechi si mai traditional.

Hotaram sa revenim si maine in aceasta zona si mergem mai departe, spre Kartnerstrasse si spre Piata de Craciun de la Domul Sf. Stefan, un alt punct central si principal al Vienei.

Toate stradutele pe care mergem (pentru ca am ales ca mergem mai mereu pe jos) sunt pline de oameni, insa in niciun moment nu am simtit ca “este prea aglomerat”. Ma asteptam cumva sa fie mai mare agitatia avand in vedee dimensiunea orasului si traditia pe care o are legata de targurile de Craciun.

Pe Kartnerstrasse, strada lor principala de cumparaturi gasim tot felul de magazine si aici aflu ca de fapt in aceasta zona are loc “adevarata competitie a vitrinelor” intre magazinele de firma. Admiram atmosfera, cladirile vechi extraordinar de bine intretinute si ne trece un gand prin minte: “Oare cum ar fi sa locuiesti aici?”. Mai ratacim pe stradute savurand fiecare moment.

Ajungem intre timp la Domul Sf. Stefan. Este la fel de inalt si impunator intre cladirrile din jur precum imi aminteam. In urma cu 13 ani am fost pentru prima oara in Viena intr-un tur pietonal de 2-3 ore. Atunci nu am apucat sa vizitez nimic, insa de data asta am zis ca imi iau revansa.

Domul Sf. Stefan este inca in restaurare insa acest lcuru nu schimba cu nimic frumusetea pe care o are chiar si asa cu schele. La baza lui admiram o noua Piata de Craciun, numeroase casute care vand turta dulce, globuri pictate manual, ciocolata calda si o multime de bunatati.

Aceasta prima seara a fost pentru noi mai mult de acomodare cu atmosfera Vienei, urmand sa aprofundam zonele vizitate in urmataorele zile.

Si pentru ca astazi este o zi speciala pentru mine, incheiem seara la Demel, una dintre cele mai vechi cofetarii din Viena (a fost deschisa in 1786). De ziua mea savurez un “Fachertorte”, adica un tort cu mere, nuci si mac. A fost delicios!

6 decembrie: azi e Mos Nicolae!

Astaz planuim sa mergem in prima parte a zilei la Muzeul de Istorie Naturala de la Maria Theresien Platz pentru ca oricum pietele de Craciun se deschid cam dupa orele 10-12, iar atmosfera de aici incepi sa o simti abia dupa ora pranzului.

Surpriza face sa fie o zi de marti si noi sa uitam sa verificam programul muzeului asa ca odata ajunsi in Maria Theresien Platz gasim muzeul inchis. Planul este dat peste cap asa ca reconfiguram traseul. Aveam 2 zile pline de stat in Viena si aveam de gand sa ne bucuram de ele la maxim.

Decidem ca Schonbrunn ar fi o idee buna pentru ca e inca dimineata si frigul isi face simtita prezenta. In plus, in fata Palatului Schonbrunn se afla o alta Piata de Craciun pe care ne doream sa o vedem. Verificam daca este deschis si…avem unda verde! Martea e deschis!

Luam metroul, linia U4, cea verde, care ne duce direct la Schonbrunn. Nu am mai fost pana acum cu metroul vienez asa ca suntem curiosi cum este acesta. Coboram in statia de la Karlzplatz si cautam panourile informative ca sa stim incotro este directia liniei U4 (verzi). Cum intram observam panourile cu liniile colorate care iti arata directia, si, in plus, observam pe jos ca sunt niste linii luminoase desenate chiar in podea. Daca locul prin care treceai era un nod in care se intersectau mai multe linii e metrou, gaseai atat sus cat si pe podea niste linii luminoase colorate corespunzator cu fiecare culoare a liniilor care treceau pe aici. Urmarim linia luminoasa verde din podea si ajungem pe peronul care trebuie. Ei bine, cum sa te ratacesti cand ai o semnalizare atat de buna? 🙂

Cele 5 statii de mers cu metroul trec repede si pe drum admiram si putin din oras pentru ca linia U4 iese la suprafata intre anumite statii. Ajungem in cateva minute la Schonbrunn si pe masura ce ne indreptam spre poarta palatului vedem cum se aglomereaza. Era deja ora 10 si curtea Palatului era plina.

Intram, asteptam la vreo 3 cozi pana sa ajungem efectiv in muzeu (am ales sa facem “Imperial Tour“), insa asteptarea a meritat pentru ca Schonbrunn este un palat extraordinar de frumos. Nu intru in detalii legate de palat, acesta fiind un subiect pentru un articol separat 🙂

La iesire, dupa vizitarea palatului, mergem si in Piata de Craciun amenajata aici. Este ora 12 si un pic si casutele abia se deschid. Inca nu este atmosfera festiva insa numai sa vezi curtea palatului plina de casute care mai de care mai imbietoare, bradul frumos impodobit si copiii care alearga deja jucandu-se in jurul tau fac ca dimineata sa fie una extraordinara. Si astazi este tot frig asa ca ne incalzim cu un amaretto punch care avea sa fie cel mai bun punch pe care l-am baut in Viena (aici este doar parerea mea, poate tie iti place alta aroma).

Pornim mai departe sa vedem gradinile desi ne dam seama ca aici trebuie sa venim neaparat vara pentru a le admira in adevaratul sens al cuvantului. Acum gradiile le vedem numai de la distanta. Sunt inghetate si ne putem numai imagina frumusetea lor reala.

Pentru ca Palatul Schonbrunn are o multime de zone de vizitat(si chiar exista si un “day ticket” care sa le includa pe toate), decidem ca ar fi interesant sa vizitam si Gradina Zoologica pentru ca se afla langa Palatul Schonbrunn.

Drumul spre Gradina Zoologica duce prin gradinile palatului, admiram frumosul Gloriette care acum este in restaurare si grabim pasul pentru ca frigul este si el alaturi de noi.

Astazi daca tot este Mos Nicolae am decis sa fim copii motiv pentru care ne-am bucurat ca niste copii cand am descoperit pentru prima oara un koala…treaz. Nu stiu daca stiai dar un koala doarme cam 22 ore pe zi asa ca am fost norocosi sa il vedem in putinul timp in care era activ.

Gradina Zoologica din Viena este una foarte intinsa iar animalele si pasarile care se afla aici au spatii mari de miscare (vara sunt si mai mari, acum pe timp de iarna stau in mare parte adapostite) si sunt foarte bine ingrijite. Existau inclusiv panouri din care aflai ca, daca vrei, poti sa adopti si tu un animalut de aici de la Zoo si sa il ingrijesti tot timpul. Evident, de ingrijirea efectiva se ocupa cineva avizat din cadrul Zoo, insa tu te ocupi sa ii furnizezi animalutului tau ce are nevoie si il poti vizita cat de des doresti.

Ce mi-a mai ramas in minte de la Zoo? In primul rand, daca vrei sa fii si tu copil, da o fuga pana acolo, poate tu vei retine alte lucruri interesante.

Mie mi-au placut ursuletii panda care se plimbau si isi tot cautau cea mai buna pozitie pentru somn, pe o creanga, cei 2 koala dintre care unul era treaz si a fost atre dragut sa il vedem “in actiune”, cei 2 ursi polari care se jucau de zor si despre care am aflat ca sunt nascuti tot in ’83, ca si mine, liliecii imensi (aveau si mai mici) care atarnau efectiv deasupra capului tau cand treceai prin spatiul amenajat in care erau ei, pasarile flamingo (nu stiam ca ele isi iau coloritul din ceea ce mananca pentru ca corpul lor nu poate produce acea culoare a penelor) si multitudinea de pinguini. Unul dintre ei era tare vesel si sprinten la inot si n-am apucat sa il prind in poze!

Dupa vizitarea Palatului Schonbrunn si a Zoo luam metroul inapoi spre centrul Vienei pentru a cauta cel mai bun snitel vienez. Cum bucataria vieneza este una despre care am auzit multe ne-am propus ca in aceasta vacanta sa savuram delicatesele lor cele mai cunoscute si sa cunoastem si localurile de top.

Mi-am propus sa fac un articol special numai cu “delicatese vieneze” (vine si el de indata ce termin de povestit despre Pietele de Craciun din turul #WinterExplorer) asa ca in acest articol vreau doar sa iti spun ca desi nu stiam nimic despre restaurantul Figlmuller, mai ales faptul ca pentru a ajunge aici ai nevoie de rezervare facuta cu luni inainte, am avut cel mai mare noroc posibil: la nici 15 minute de la aflarea informatiei ca la Figlmuller gasim cel mai bun snitel vienez(se spune ca ei l-au inventat), am gasit loc si am savurat masa de pranz aici. Recomandarea ne-a fost facuta direct de Biroul de informare turistica din Albertinaplatz. Mai multe despre cum este la Figlmuller afli din articolul viitor dedicat bucatariei vieneze!(mi se face pofta instant numai cand ma gandesc).

Dupa pranz urmeaza o noua vizita la Piata de Craciun din fata Primariei (Rathaus) pentru cateva fotografii la blue hour. Aici ne intampina aceeasi atmosfera calda pe care am gasit-o si ieri si ne-am bucurat de ce am avut in jur. Sa mai spun ca spectacolul de lumini este extraordinar aici?

Am facut cateva fotografii extraordinar de frumoase si am mai descoperit o zona in cadrul cladirii primariei. La parter au amenajat pe perioada pietei de Craciun o cafenea si un loc de joaca si de workshopuri pentru copii, chiar in interiorul cladirii. Intram si aici si nu putem sa nu observam aceeasi arhitectura gotica cu camere extraordinar de inalte si de frumoase. Parca ne pare rau ca nu mai suntem compii pentur a participa si noi la workshopurile dedicate acestora: de facut turta dulce sau diverse jucarii.

Ziua o incheiem cu vizita la Muzeul Fotografiei – Westlicht unde am descoperit tot felul de camere foto vechi. Dar aici il las pe Calin sa povesteasca ce am descoperit acolo.

7 decembrie – ultima zi la Viena

Cand esti plecat nici nu stii cand trece timpul si, cel mai important, nu stii nici ce zi e si nici cat e ceasul. Cam asa a fost la mine ieri si astazi am pasit cu aceasi feeling in noua zi. Noroc cu carnetelul asta, ca imi aminteste macar ca e ultima zi si ca daca vreau sa vad ceva ce nu am apucat pana acum, e momentul!

Daca ieri a fost inchis, macar azi sa ajungem la Muzeul de Istorie Naturala. La ora 9 am fost in fata usii la deschidere si pentru urmatoarele 2 ore am intrat in frumoasa lume a copilariei, cea in care descopeream natura si tot ce ne inconjoara.

Mi-am amintit atunci cu cata placere mergeam la scoala la orele de biologie, am admirat un mamut imens, ne-am fotografiat cu o replica a unui dinozaur in miscare, am reusit sa pornesc alarma muzeului in cazul a 2 exponate de care m-am apropiat prea mult pentru fotografii (neobservand ca e “interzis”), am gasit si meteoritii descoperiti la Cluj si craniul de Homo Sapiens ce provine din “Pestera cu oase” de la Anina (Caras – Severin).

Daca esti si tu iubitor de natura si iti place sa descoperi lucruri despre ce te inconjoara, despre evolutia oamenilor si a animalelor, bine ar fi sa iti rezervi cateva ore bune pentru a vizita acest muzeu.

Dupa muzeu a sosit timpul sa mergem in parcul de distractie Prater. Luam din nou metroul, de data asta mergem pe U1 (linia rosie), tot din Karlzplatz. La cat de multe am auzit despre Prater si despre roata mare din Prater nu puteam sa ratez ocazia de a ajunge aici, nu?

Mergem din nou foarte putin (4 statii) pana la parc si, cum iesim din metrou, vedem roata! Este imensa si mergem direct spre ea! Este inca de dimineata (bine, e ora 12 si un pic) si vizitatorii abia incep sa vina. Ne urcam si timp de 15 minute roata face o rotatie completa astfel incat vedem intreg peisajul Vienei de sus, precum si restul parcului care mi se pare foarte mare.

Roata a fost precum mi-am imaginat, peisajul insa a fost mai mult cu zona noua a orasului asa ca ne-am pus in minte sa urcam si in altceva(cladire sau ce i fi) undeva in centrul vechi pentru a vedea privelistea aceea. Parcul insa mi s-a parut destul de putin animat. O fi fost de vina ora sau sezonul pentur ca in afara de roata mare si cele cateva casute care vindeau dulciuri, ciocolata calda, ceai, punch si alte bunatati nu parea a fi nimic deschis. Poate doar muzeul cu figuri de ceara Madame Tussauds care se afla in Prater sa mai fi fost deschis, insa pentru noi de data asta au fost suficiente muzee vizitate asa ca l-am lasat pe data viitoare.

Drumul zilei merge mai departe catre Albertinaplatz unde savuram un bratwurst vienez si ne delectam cu un pahar de vin. De data asta bem un vin rosu local din pahar cu picior, deci nu vin fiert. M-a surprins faptul ca in Viena chiar si atunci cand vorbim de street food putem fi eleganti: de exemplu, se poate bea un pahar de vin dintr-un pahar potrivit si nu dintr-un pahar de hartie/plastic.

Si pentru ca simtim nevoia de “ceva dulce” si o cafea ne amintim de traditionalul “apfelstrudel” si de “sachertorte” si cautam si in acest caz o recomandare la acelasi birou de informare turistica la care am intrebat si ieri. Ni se recomanda locatia alaturata, “Cafe Mozart“, loc cu traditie din 1794 prin care au trecut marii muzicieni ai timpului. Si de aceasta data locatia a fost…perfecta si prefer sa revin cu detalii in articolul dedicat bucatariei vieneze 🙂

Dupa amiaza o rezervam unei ultime ture pe la Pietele de Craciun ale Vienei. Descoperim in drumul nostru nenumarate piatete cu casute frumos decorate, cu atmosfera de sarbatoare, oameni zambitori si arome in aer care te imbie care mai de care: turta dulce, scortisoara, vin fiert, orange punch si o multime de bunatati.

Pentru ca ne-a placut cel mai mult atmosfera de la Piata de Craciun din fata Primariei (Rathaus), mai dam o tura si pe aici pentru a admira luminitele si atmosfera. Aceasta Piata de Craciun este cea mai amare a Vienei insa noua ne-a placut nu pentru acest aspect ci pentru atmosfera pe care o are si totodata pentru privelistea pe care o ofera. Nu vezi in fiecare zi cladirea luminata a Primariei asa cum o vezi la Piata de Craciun, nu?

Plecam de aici nu inainte de a mai bea un punch. La cate feluri de punch au vienezii la Pietele de Craciun aproape ca nu ne-am repetat niciodata cu ce am baut. Aici ne-a placut tare mult punch-ul cu lichior de oua(nu am retinut denumirea in germana) si, bineinteles, am plecat acasa cu niste cani foarte frumoase.

Nu ti-am spus pana acum, dar a venit momentul: in Viena fiecare Piata de Craciun are propriile tipuri de canute pentru vin fiert/punch. Nu am gasit 2 piete de Craciun cu canute la fel! Atunci cand comanzi un vin fiert/punch platesti o garantie de 3 euro/canuta. Daca aduci canuta inapoi, banii iti sunt inapoiati, iar daca nu o aduci inapoi poti sa o pastrezi ca si amintire de la Viena. Ei bine, choar daca acasa avem o multime de canute de prin calatorii, nu am putut pleca de la Viena fara vreo 4 tipuri de canute. Si uite asa ne vom aminti cu drag cand bem din ele cum a fost vacanta la Viena! (obisnuiesc sa cumpar de prin diverse colturi ale lumii lucruri utile pe care sa le folosesc zi de zi; asa mi-am umplut casa cu canute, pahare de vin, farfuriute, solnite si diverse vase de servire care imi amintesc de calatorii zi de zi).

Drumul din aceasta ultima zi ne-a dus din nou in zona Kartnerstrasse  si la Domul Sf. Stephan. Pentru ca ne-am dorit sa vedem centrul Vienei (orasul vechi) de sus, am urcat in Dom (in mod normal stiam ca este foarte aglomerat si ca se asteapta mult insa noi nu am astaptat deloc; am platit si am urcat). Am urcat cele 343 de trepte pentru a ajunge la 67 m inaltime si pentru a vedea o buna parte din Viena! Dintre toate turnurile in care am urcat in aceasta excursie acesta a fost cel mai inalt, cu cea mai ingusta scara interioara(ametitoare, rotunda) si cel mai dificil. Dar privelistea de aici de sus a meritat tot efortul!

Ziua s-a incheiat cu o multime de cumparaturi din Pietele de Craciun si amintiri frumoase de luat acasa. Am zabovit putin din nou la Piata de Craciun din Maria Theresien Platz pentru a admira proiectiile de lumini pe cladirea Muzeului de Istorie Naturala care oferea o atmosfera si mai festiva!

Viena, ne vedem data viitoare! (care este chiar foarte curand insa “secretul” ti-l dezvalui la inceputul lui 2017)

O parte dintre fotografiile de mai sus, cele mai frumoase dintre ele, sunt ale lui Calin caruia ii multumesc ca mi le-a pus la dispozitie.