Se spune ca apreciezi mai mult lucrurile atunci cand nu le mai ai si oamenii dragi atunci cand dispar din jurul tau.

Si asa si e. Am invatat asta pe pielea mea si mi-am propus ca astazi sa iti spun o poveste personala despre acest lucru.

Povestea mea

Dupa ce la inceputul anului trecut bunica mea a ajuns printre ingeri, am cautat sa pastrez amintiri cu ea si de la ea. Tot imi plac mie calatoriile, asa ca de data asta am facut o calatorie in sufletul meu, in amintiri si … in casa bunicii. Aveam sa plec de acolo cu niste radacini mai bine impamantenite.

Am cautat fotografii vechi cu ea si cu mine, am redescoperit jucarii si hainute de-ale mele de cand eram mica. Ea le pastrase cu drag, special parca pentru a ma lasa pe mine sa le gasesc la momentul potrivit.

Cautand printre lucruri si amintiri demult puse deoparte, am dat peste o ie. Era crem, destul de larga si cu broderie lucrata de mana. Bunica mea facea o multime de lucruri lucrate manual (de haine pana la fete de masa). M-am gandit ca poate vreodata a facut si ii desi eu nu imi aminteam sa o fi vazut vreodata brodand ii. Aveam sa descopar apoi – din ce mi-a povestit mama – ca era o ie veche de peste 40 de ani pe care ea (mama) o cumparase cand era in liceu de la un magazin din centrul Pitestiului, magazin care pe vremea aia aducea tot felul de haine traditionale. Mama a fost surprinsa sa vada ia pentru ca nu stia ca bunica a pastrat-o si totodata pentru ca uitase de ea. Mi-a spus ca nu a purtat-o niciodata.

Nu stiu ce s-a intamplat in acea perioada, insa, contrar asteptarilor mele, m-am indragostit de acea ie. Daca ma gandesc bine, hainele largi nu ma reprezinta si intotdeauna am avut un stil personal total diferit. Dar atunci, in momentul ala, acea ie a fost cea mai frumoasa bluza pe care o vazusem vreodata si de atunci si pana astazi o port cu drag (nu stiu cum se face ca am o singura fotografie imbracata cu aceasta ie, dar o gasesti aici). Imi aminteste cumva de bunica, de familie si de dragostea de acasa pe care este bine sa o pastram cu totii in suflet toata viata noastra.

Sa fi fost de vina momentul? Sau poate legatura “de suflet” pe care o aveam cu bunica? Nu stiu, insa cert este ca din acel moment am purtat cu mare drag ia (i-am facut eu un fel de cordon impletit manual pentru a o strange putin sa nu mai fie chiar asa de larga!) si am inceput sa caut si alte ii si sa sustin cumva “traditia portului popular romanesc”.

Norocul meu a fost ca tocmai anul trecut a inceput sa revina moda cu iile si acestea au inceput sa apara peste tot. Mi-a fost destul de dificil sa gasesc totusi lucruri de calitate, lucrate manual, asa cum stiam ca se fac in trecut. Dar le-am gasit. Si nu intr-un singur loc, ci in mai multe, lucru care ma bucura enorm pentru ca asta inseamna ca inca mai sunt oameni care apreciaza lucrurile manuale, cele traditionale si mestesugurile.

Iar despre lucrurile realizate manual vreau sa iti atrag atentia astazi.

Chiar daca suntem in “epoca vitezei”, parca am inceput sa apreciem mai mult in ultimii ani lucrurile facute cu drag si savurate in tihna. Chiar daca ritmul vietii noastre este unul alert, am inceput sa apreciem o vacanta linistita undeva departe de aglomeratie si agitatie, o mancare buna, facuta in casa, o ie sau un pulover lucrat manual de cineva din familie si tot asa. Am inceput sa dam atentie mai mare lucrurilor traditionale si asta este un lucru minunat pentru ca tocmai aceste lucruri ne aduc mai aproape unii de altii.

Produsele lucrate manual au reinceput sa fie cautate

Din primavara trecuta am inceput sa fiu mai atenta la toate lucrurile lucrate manual si am inceput sa vreau sa stiu cum sunt facute.

De ce? Pentru ca pur si simplu imi plac si stiu ce munca este in spatele unui produs lucrat manual (sunt fan al bijuteriilor handmade de multi ani si, de anul trecut, al iilor).

Pe langa asta, stiu ce satisfactie da celor care le lucreaza si care mai apoi vad oamenii din jurul lor purtand sau utilizand obiectul acela realizat de ei. Fie el o ie, un vas de lut sau ceramica, o jucarie de lemn, o traistuta sau orice altceva.

Totodata, cand port o ie sau cand folosesc un vas de ceramica pentru a ma bucura de un buchet de flori de exemplu, ia si vasul de ceramica sunt doar suportul pe care eu astern o poveste. Povestea este in primul rand despre cum au aparut acele obiecte sau cum au ajuns la mine. Obiectele in sine au o poveste. Si noua tuturor ne plac povestile.

Fiind constienta de toate astea, mi-au atras atentia cei de la Romanian Art & Craft care comercializeaza produse lucrate manual, in Romania.

Despre Romanian Art & Craft ti-am mai povestit si anul trecut, cand am mers cu jucausul Vladut peste tot prin vacante. Ei bine, pe langa faptul ca ei produc si comercializeaza dulciuri traditionale romanesti, poti gasi in magazinele lor o multime de alte lucruri legate de…Romania, de mesteri populari si de traditiile romanesti. (Magazinele Romanian Art & Craft se afla in aeroportul Otopeni, Sibiu si Targu Mures dar ii gasesti si online pe www.artandcraft.ro).

Produse traditionale romanesti pe care le gasesti la ei au radacini in istorie si folclor si au la baza legende si apartenenţa la o lume cu traditie.

Vasele din ceramica de Horezu, Baia Mare, Corund, iile, tesaturile traditionale, ouale incondeiate si delicatesele culinare cu specific romanesc sunt produse reprezentative, care transmit dincolo de granitele tarii spiritul romanesc si pastrează vii traditiile din Romania. Iar Romanian Art & Craft lucreaza direct cu diversi mesteri populari pentru a aduce in atentia publicului roman si strain aceste produse reprezentative pentru Romania.

Anul acesta au hotarat sa acorde o mare atentie mesterilor populari si sa arate tuturor care este munca din spatele produselor lucrate manual. Astfel, Romanian Art & Craft sustine mesterii populari din Romania pentru ca sunt constienti de ajutorul pe care il vor aduce acestor oameni: vizibilitatea muncii lor catre cat mai multe persoane si atragerea atentiei publicului larg asupra produselor traditionale romanesti.

Cum au facut asta? Pai..au mers la fata locului in atelierele oamenilor, au stat de vorba cu ei si i-au filmat in timp ce lucrau. Apoi au facut niste filmulete tare frumoase despre fiecare mester popular in parte si despre produsele realizate. Personal mi se pare un lucru laudabil pe care nu multe companii l-ar fi facut.

Pana acum au fost in Bucovina insa urmeaza sa mearga si in alte zone din Romania pentru a descoperi cum lucreaza mesterii populari si pentru a arata tuturor munca si bucuria din spatele produselor traditionale romanesti.

Pe contul de youtube al Romanian Art & Craft au aparut deja cateva dintre videoclipurile realizate in Bucovina si gasesti o parte dintre acestea mai jos.

Ceramica de Marginea este poate unul din lucrurile cele mai cunoscute de noi toti legate de localitatea Marginea din Bucovina. Eu am fost acolo acum cativa ani insa din pacate nu am avut ocazia sa vad pe cineva lucrand efectiv in ceramica. Din ce vad din videoclipul de mai jos, mi-ar placea sa incerc si eu 🙂

Mai jos gasesti alte cateva filmulete cu diferite mestesuguri.

Arta de a tese la razboiul de tesut; Elena Juravle – Straja, jud Suceava

Arta de a tese prosoape si traistute la razboi. Silvia Padurean si Elena Morar- Straja, jud Suceava

Arta sculpturii in lemn, Liviu Sahlean – Bucsoaia, jud. Suceava

Abia astept sa vad si urmatoarele filmulete legate de mestesuguri romanesti. Poate ca in acest fel acestea nu vor fi date uitarii, ba chiar vor fi cunoscute la nivel national si international si astfel vom sustine cu totii realizarea acestor produse traditionale romanesti pe termen lung. Evident, prin metode traditionale.

Daca ma gandesc bine, cred ca mi-ar placea si mie sa merg in diverse sate romanesti si sa dau peste oameni talentati ca cei din clipurile de mai sus pentru a vedea macar cum fac acele lucruri.

Romania inca mai are traditii si mestesuguri care au fost transmise din generatie in generatie. Sa nu le uitam! Ba chiar sa le invatam si noi…ca si activitate recreativa macar 🙂