Si nu exagerez cand spun ca la Riad Aubrac as sta 1001 de nopti!

De cand ma batea gandul sa merg in Maroc, unul din primele lucruri pe care le-am auzit a fost “Daca nu stai intr-un Riad, degeaba mergi in Maroc!”

Riad-urile sunt unitati de cazare traditionale marocane, cam cum sunt vilele si pensiunile la noi. Numai ca, conform traditiei locului, casele lor nu au geamuri exterioare, ci doar geamuri care dau spre curtea interioara. Tot ce se vede de afara sunt niste pereti inghesuiti si o usa. Ce se asterne in spatele acestei usi…este magic si de necrezut pentru mine.

Construite in case vechi, case care au fost locuite in mod real, riad-urile sunt micute, au 5-6 camere (atat avea Riad-ul unde am stat eu), au cate o curte interioada cu fantana si o terasa pe acoperis. La noi, la Riad Aubrac, fantana semana cu o mica piscina in care cu greu m-am abtinut sa nu ma arunc.

Fantana ca fantana, dar sa vezi interioarele! Mai ca imi vine sa pun mana pe cartea 1001 de nopti si sa imi imaginez cu ochii deschisi cum erau acele povesti. Nu de alta, dar doar lampa lui Alladin lipsea de aici (sau poate, daca o cautam bine, o gaseam!)

Interioarele sunt absolut fascinante. Daca ai vazut vreodata vreun film cu interioare colorate, cu obloane de lemn lucrate manual si geamuri cu arcade specific marocane sa stii ca asa era si aici.

Toate elementele decorative ale camerei erau traditionale: de la lustra la lampadarul pictat asezat la picioarele patului, la covoare si draperii. Totodata interioarele respectau ideea culorilor pe care le gasesti in tot Marocul.

Dintre toate camerele si elementele vazute (pentru ca da, m-am plimbat prin aproae toate camerele, unele fiind putin diferite dar respectand aceeasi linie), baia era o bijuterie. Si aici, tot ca in filme, ajungeai la baie dand deoparte un fel de draperie care astepta frumos legata pe perete. Surpriza a fost ca aceasta draperie era in loc de usa, lucru care chiar daca m-a “deranjat” ca idee la inceput, a fost pana la urma foarte ok.

Oglinda din baie avea si ea model traditional iar peretele care te ducea in dus avea si el arcada traditionala. Gresia si faianta erau si ele realizate tot manual in stil marocan, atat ca forme cat si ca si culori.

La camerele de la etaj (pentru ca exista o camera si la parter, chiar in fata fantanii) ajungeai urcand o scara de lemn ingusta care se continua cu un fel de balcon interior pe fiecare etaj in parte. De aici de pe balconul interior se intra in camere.

Camera in care am stat eu era la etajul 1, in capatul balconului interior si avea un fel de geam-oblon inalt de 2 metri si jumatate. Oblonul era realizat din lemn sculptat. Arata cam asa 🙂

Dimineata lumina intra filtrata pe geam si iti dadea o senzatie de bine, de racoare si de vis. Pacat ca nu am surprins senzatia asta intr-o fotografie!

Linistea care se asternea asupra intregului riad seara era deplina. Aveam numai o vrabiuta in curtea interioara pe care o mai auzeam batand din aripi. Dar ea se culca destul de devreme, motiv pentru care am observat bataile aripilor destul de putin.

Deasupra etajului la care am avut eu camera mai erau 2 etaje. Evident, am plecat la explorat. Uramtorul etaj era format tot din camere insa numai pe jumatate. Cealalta jumatate era o parte de terasa care in mod normal ar fi fost deschisa calatorilor pentru relaxare. Acum, fiind inceputul sezonului foarte cald, terasa aceasta a fost lasata ca si “rezerva”, nefiind folosita din cauza caldurii dogoritoare.

Dupa ce am dat o tura pe terasa de la ultimul etaj observ ca mai era inca o usa care parea sa duca si mai sus, tot la o parte de terasa. Incerc clanta, usa era deschisa. Si am urcat si aici si am vazut de la distanta Turnul Koutoubia, cel mai inalt turism al Marrakeshului si o multime de acoperisuri de case.

De aici puteai vedea orasul de sus. De cat de sus se putea pentru ca in Marrakesh cladirile nu depasesc 2-3 (poate 4) etaje. Regula spunea in orasele vechi ca nicio cladire nu trebuie sa fie mai inalta decat turnul moscheei (e interesant ca aici nu am auzit spunandu-se “minaret” la turnul aflat langa moschee; totodata, aici moscheile detin un singur turn spre deosebire de cele din Turcia de exemplu).

De aici de sus puteai vedea o buna parte din Medina si totodata iti puteai da seama ca te afli la doar cateva sute de metri de Piata Jemaa el Fnaa, piata centrala.

Marocanii au intr-adevar muuulte, foarte multe antene parabolice. Si totodata case cu acoperisuri nefinisate.  Din loc in loc, gaseai si cate o casa cu acoperisul terminat insa aceasta era o exceptie.

Evident, am facut si de aici cateva fotografii, apoi am coborat la parter sa ma racoresc putin de la umbra curtii interioare.

Fata de locul de cazare in care ma aflam eu, uitandu-ma in jur (de sus, de la etajul 3 al riad-ului) am constatat ca era o discrepanta foarte mare. De aici de sus Medina mi s-a parut mai degraba neingrijita si lasata in paragina, pe cand riad-ul ai carui pereti si detalii m-au cucerit pentru totdeauna era o oaza de liniste si relaxare.

Coborand apoi de la terasa de pe acoperis pana la etajul 2 al riad-ului puteam admira frumoase curte interioara. Aceasta avea chiar deasupra etajului 2 un fel de copertina care acum, in ceas de seara, fusese data deoparte pentru a lasa aerul ceva mai respirabil sa intre. Tocmai mi-am amintit ca la ora 4 la cat am ajuns noi, copertina era trasa si se intrevedea putin cerul pe langa ea.

Intr-adevar, nu poti veni in Maroc fara sa simti atmosfera riad-ului. Personal, prefer aceste riad-uri in fata oricarui hotel asa ca data viitoare cand ajung in Maroc imi voi aranja cazarile, pe cat posibil, numai in riaduri.

Si la cort, in desert, dar despre experienta in desertul Sahara voi povesti intr-un articol viitor. Stai pe aproape!

Fotografiile din acest articol sunt realizate de mine sau, cele mai reușite dintre ele, de Călin Stan.Găsești aici mai multe imagini care să îți încânte privirea și care să te facă să pui Marocul pe lista priotităților în următorul an.