Mi-e dor de copilarie. De vremurile acelea in care ma jucam pe afara, in natura si uitam de timp. De momentele in care singura mea grija era joaca.
Imi amintesc cu drag de acele vremuri si daca stau bine sa imi amintesc aveam cate o poveste de spus in fiecare zi.
Petreceam verile la tara, in gradina, pe dealuri. Aveam chiar si un nuc al meu. Imi placea sa ma urc in el si sa explorez cu privirea imprejurimile. Mi se parea ca de acolo de sus vedeam tot ce se intampla in jur si simteam cum lumea e a mea.
Mi-am amintit toate astea intr-o excursie pe care am facut-o de curand in satul Pestera in tabara #DeclansamPovesti.
Am petrecut un weekend tare frumos acolo, in natura. Desi a plouat destul de mult, am avut o dupa amiaza cu soare timp in care am plecat sa explorez imprejurimile. Si m-am simtit ca atunci cand eram copil: am plecat sa cunosc oamenii din jur, plantele, culorile. Mi-am indreptat atentia mai mult decat de obicei asupra naturii si m-am simtit mai aproape de ea.
Ce-am descoperit?
Ca viata poate fi linistita si te poti bucura din plin de ea daca iti doresti. Am descoperit o lume pe care am uitat-o demult: cea departe de aglomeratie, de zgomot si de agitatia pe care o cunosc atat de bine in Bucuresti.
Am descoperit oameni simpli care te studiau din priviri atunci cand treceai pe langa ei si care iti zambeau. Aveau chipuri tare linistite iar lucrul asta mi-a dat o stare de relaxare si tihna cum nu am mai avut demult.
Si am redescoperit cum e sa fii copil. Ce-i drept m-au inspirat cei 2 copii din curtea alaturata pensiunii la care am stat. Cei 2 copii se jucau cu cainele lor si am surprins cateva momente tare frumoase pe care le gasesti mai jos.
#DeclansamPovesti a fost un eveniment organizat de Explore Travel si Photo Tour cu ajutorul sponsorilor Nikon, Ana Hotels, Casa Boiereasca Pestera, Bistro de l’Arte Brasov.
