A mai ramas putin pana la cea de-a cincea editie a taberei Horse Riding Adventure si ma bucur tare mult ca aceasta a fost primita atat de bine.

De cand am lansat ideea taberei am primit mai multe intrebari din partea voastra despre cai si despre Centrul de Echitatie Potcoava, locul in care am ales sa organizez acest eveniment. Am raspuns cu drag intrebarilor punctuale si m-am gandit ca este posibil ca aceste informatii sa fie utile si altora, motiv pentru care articolul de astazi este dedicat detaliilor despre caii de la Potcoava.

Asa cum spuneam si in articolul in care am anuntat tabara de echitatie (prima editie), inainte sa ajung la Potcoava ma mai urcasem pe cal o sigura data, timp de 5 minute, acum cativa ani. Intamplarea face ca  in primavara lui 2016 drumurile prin tara sa imi scoata in cale Centrul de Echitatie Potcoava si sa am ocazia de a face cunostinta cu caii si de a urca pe cal pentru o lectie de calarie “ca la carte”.

In acel moment nu stiam la ce sa ma astept insa mi s-a parut interesanta activitatea respectiva si am incercat. Ce s-a intamplat apoi? Mi-am dat seama ca desi imi era frica de cai, pe tot parcursul lectiei de echitatie am fost cu zambetul pe buze si am fost foarte atenta la ce face calul.

Si asa a inceput povestea mea legata de calarie.

De atunci si pana acum am avut suficient timp sa fac cunostinta cu toti caii de la Potcoava, sa ne imprietenim, sa facem mai multe lectii de echitatie si plimbari calare.

Am inceput cu miscari stangace. M-am “chinuit” sa ma urc in sa si sa ma dau jos la inceput (si am fost ajutata). Apoi am invatat in mai multe ore care este pozitia corecta pe cal si cum sa o mentin o perioada mai lunga de timp. Apoi am inceput sa ma obisnuiesc cu caii si sa aflu cate ceva despre ei – cred ca cel mai des am facut lectii cu Steward, insa si Lily, Lizzi, Royal Lady si Piggy au fost prezente in plimbarile mele calare. Apoi am inceput sa am incredere in mine atunci cand sunt pe cal si sa relationez mai mult cu acesta. Am aflat astfel ca este foarte important sa fii relaxat aunci cand faci echitatie si sa fii “acolo”. Adica sa fii cu gandul acolo, sa fii prezent. Abia cand am inteles toate acestea, lucrurile au inceput sa functioneze ca unse.

Numai in 2017 am fost de 7 ori la Potcoava, fie pentru lectii de echitatie, fie pentru alte evenimente pe care le-am organizat. Mi-au devenit foarte dragi acesti caluti blonzi pe care toata lumea ii alinta “Blondele de la Potcoava” 🙂

Mergand atat de des, am aflat si ce spun altii despre acest loc si mai ales despre calutii blonzi de la Potcoava- porecla “Blondele de la Potcoava” le-a fost data de turistii care au venit si revenit in acest loc si se pare ca asa le-a ramas numele.

Important: trebuie sa stii ca Steward este singurul reprezentant masculin al calutilor de la Potcoava si de aici a si pornit porecla data cailor din rasa Haflinger.

Calutii sunt toti din rasa Haflinger, cai de munte veniti din zona Sud-Tirol, recunoscuti atat pentru frumusetea lor cat si pentru performantele pe care le au in zonele de deal si munte. Spre deosebie de alte rase de cai, Haflingerul nu se impiedica, nu aluneca, merge foarte bine pe pante abrupte . In plus, are un strop de sange de arab in el ,lucru care il face suficient de iute daca vrei sa alerge si sa parcurga distante lungi.

Am aflat astfel ca rasa Haflinger este cea mai potrivita pentru a invata echitatie, atat datorita reliefului format din deal si munte pe care il gasim la Potcoava si pe care aceasta il stapaneste perfect, cat si datorita faptului ca are o statura relativ mica (1,50m la greaban – fapt care il incurajeaza pe viitorul calaret sa decida repede sa se urce pe cal) si este un cal potrivit pentru incepatori dar si pentru cei mai experimentati care stiu sa il struneasca. Pe scurt, Haflingerii sunt suficient de “scunzi” cat sa iti fie usor sa te urci pe ei si sa incepi lectiile de calarie.

Marele atuu al cailor de la Potcoava este faptul ca sunt foarte bine adaptati la terenul pe care isi desfasoara activitatea. In plus, toti caii sunt special antrenati pentru a fi potriviti pentru invatare – si sunt pregatiti pentru a face lectii atat cu adulti cat si cu copii. Pe scurt, daca vrei sa inveti echitatie, Potcoava este locul in care este cel mai recomandat sa incepi.

Spre deosebire de alte centre de echitatie, la Potcoava ai ocazia sa inveti calarie nu numai in manej (manej = spatiul acela dreptunghiular bine determinat si inchis si este format din nisip), ci si in afara acestuia. Iar caii de la Potcoava sunt pregatiti pentru asta.

Nu stiu daca stiai, insa, atunci cand un cal iese din manej (acesta este locul in care petrece foarte mult timp si pe care el il cunoaste 100%) si merge pur si simplu calare pe dealuri, sau in natura, acesta incepe sa fie atent la tot ce-l inconjoara: la sunete, la fosnetul frunzelor sau al altor lucruri intalnite in cale, la alte animale, pasari, muste, la iarba pe care o intalneste pe drum si e tentat sa o manance. Experienta de calarie in afara manejului este foarte diferita de cea din cadrul manejului, iar cei de la Potcoava stiu foarte bine sa scoata in evidenta acest lucru. Iar eu ca si incepator in ale calariei, pot spune ca ador sa merg calare pe iarba, prin padure sau pe dealuri. Simt ca am “libertate”.

Rasa cailor de la Potcoava nu a fost aleasa intamplator ci proprietarul, Ionut Popescu, s-a hotarat ce rasa sa aleaga in aproape 1 an de zile dupa ce a gasit locul in care urma sa construiasca Centrul de Echitatie.

A preferat sa aloce mai mult timp alegerii “calului” perfect” pentru ca dorea ca totul sa se potriveasca.  Isi dorea un cal de munte, frumos la infatisare, potrivit pentru cei ce sunt la inceput si in acelasi timp suficient de iute incat sa placa si unor persoane cu experienta in ale calariei. Dupa ce a vazut lipitanul, hutulul, semi-greul romanesc si inca alte cateva rase, s-a hotarat la Haflinger, rasa care intruneste toate conditiile dorite de el: este un cal de munte din regiunea Tirol, are o statura relativ mica (1,50 m la greaban), potrivit pentru incepatori – cat sa nu te sperii cand urci pe un cal atat de mic – si are performante foarte bune – nu se impiedica, nu aluneca, merge foarte bine pe pante abrupte . In plus, are un strop de sange de arab in el lucru care il face suficient de iute daca vrei sa alerge si sa parcurga distante lungi.

Mai multe despre caii de la Potcoava gasesti in Povestea Centrului de Echitatie. Te invit sa faci cunostinta cu ei in tabara Horse Riding Adventure & Wine Explorer (editia de vara a taberei include, pe langa lectii teoetice si practice de echitatie, si detalii si povesti despre vin insotite de degustari de vinuri in fiecare seara) din perioada 20-23 iulie 2020. Detalii despre inscriere gasesti aici.

O zi cu spor!