Petrecerea timpului în natură este una din pasiunile mele alături de călătorii. Motiv pentru care caut să găsesc constant locuri noi de vizitat, precum și locuri în care să mă bucur de natură din plin – chiar și pentru o singură zi. Așa a fost și când am descoperit ideea brunch-urilor organizate în aer liber la noi în țară iar despre acestea voi povești în cele ce urmează.

Auzisem de câțiva ani de brunch-urile organizate în Transilvania însă de fiecare dată aflam de ele prea târziu. Acum vreo 2 ani îmi amintesc că am căutat programul brunchurilor din timp (adică prin ianuarie -brunch-urile organizându-se în lunile de vară) cât să văd dacă reușesc să îmi programez măcar o ieșire de vară în inima Transilvaniei cu această ocazie.

Nu am reușit atunci, însă anul 2018 a venit cu o veste bună: au început să se organizeze brunch-uri și în zona de sud a României, loc în care ajung mai ușor într-o ieșire de o singură zi.

Așa se face că anul trecut am mers la 3 brunch-uri din august până în octombrie, toate organizate în zona de sud a țării de către My Secret Romania: la Palatul Potlogi, la Nucșoara și la Ciocănești.

În toate cele 3 cazuri am rămas uimită de ce am găsit acolo: oameni faini, puși pe treabă și pe povești despre mâncare, tradiții și obiceiuri și tot felul de bunătăți specifice zonei: de la teci cu lapte, la mâncare de prune, tot felul de zacusti, brânzeturi, ciorbe, supe și ceaune.

În plus, oamenii ăștia fac totul să fie cât mai eco: pe lângă faptul că toate ingredientele folosite la mâncare vin din zona în care are loc brunch-ul, nu folosesc veselă din plastic sau din carton ci preferă vasele ceramice (farfurii, căni, pahare) și tacâmurile obișnuite chit că uneori este mai greu să găsești apă curentă într-un sat sau să le speli în timp real pentru a ajunge tuturor oaspeților la acel brunch.

Așa că dacă tot mi-a plăcut, am zis că și anul acesta merită să descopăr zone noi din sudul României prin tradiții, obiceiuri și gusturi autentice. Prima oprire pentru mine în acest an a fost chiar la jumătatea lunii iulie, la Corbi, în județul Argeș. Loc în care mi-am amintit de gustul copilăriei încercând supa de găina de casă cu tăiței (tot de casă), am regăsit gogoșile făcute cu lingura și delicioasele vinete cu maioneză care niciunde altundeva nu au gust mai bun ca acasă (ți-am spus vreodată că sunt din județul Argeș, mai exact din Pitești?).

Mai mult de atât: mi-am găsit și ia preferata lucrată manual de una din ultimele 5 doamne care știu să mai coasă ii cu model autentic din zona Argeșului.

Cu ocazia asta am aflat că în acest an brunchurile aduc o noutate: la fiecare va fi prezentat în amănunt un meșteșug. De data asta a fost vorba de a face ii iar la fața locului a fost un meșter popular care a făcut chiar și o demonstrație.

Pe lângă masa propriu-zisă, la Corbi am avut parte de mai mult decât mâncare tradițională realizată cu ajutorul comunității locale.

Evenimentul a fost însoțit și de alte activități faine: demonstrația de cusut ii a fost numai unul din momente, la fața locului fiind prezent și un meșter care lucrează în lemn. Totodată ca parte din eveniment a fost și povestea despre Haiducii Muscelului de la Nucșoara – Partizanii Libertății spusă de Cătălin Nedelcu, profesor de istorie din zonă, momentul trupei de “Fluierași” care ne-a încântat cu câteva melodii tradiționale, iar apoi am mers la Mănăstirea săpată în stâncă de la Corbi, unică în țara noastră.

Evenimentul s-a încheiat cu o drumeție pornind de la Mânăstire până la Casa Albastră, gazda noastră de la acest eveniment. Și pentru că odată ajuns la Corbi nu vei putea rata casa această, află că aceasta este cea mai veche casă din Corbi, construită acum 149 de ani și locuită efectiv până în 2014. Astăzi casa a fost restaurată și adăpostește un mic muzeu etnografic. Așa că oricând ai drum pe la Corbi întreabă la Mânăstire unde găsești casa Albastră și te vor direcționa cei de acolo.

Cu ocazia acestui brunch, am profitat de ocazie și luat-o la întrebări pe Ioana Pătrășcoiu, una din fetele din spatele proiectului My Secret Romania care a avut inițiativa (și muncă constantă de atunci încoace) de a lansa ideea “Muntenia & Oltenia Brunch“.

Despre Ioana mă bucur să îți spun că este bucureșteancă cu nume din Gorj, copil al asfaltului cu amintiri din Dobrogea și Banat. Om de comunicare interesat să descopere lucruri ascunse, fie ele din zonă gastronomiei, a tradițiilor sau a arhitecturii.

În cele ce urmează găsești interviul realizat alături de ea zilele trecute:

Carmina: Organizarea unui brunch nu este un lucru ușor. Mai ales că la fiecare brunch în parte My Secret Romania merge în altă parte și organizează evenimentul alături de comunitatea locală. Cum ți-a venit ideea brunchurilor?

Ioana Pătrășcoiu: Ar fi fost drăguț să-mi vină mie ideea unui astfel de brunch daaar adevărul e că ele au apărut acum vreo 11-12 ani, în Transilvania săsească. Asociația My Transylvania căuta o metodă prin care să încurajeze micii producători locali-de miere, de brânză, de sucuri, de slănină, de gemuri, de iaurt etc-să continue să fie producători că gusturile și soiurile locale să se păstreze. Pornind de la niște vechi tradiții săsești-a organizării oamenilor în “vecinătăți” și a modurilor de într-ajutorare în aceste vecinătăți-au transformat ceea ce era odată o “masă în comunitate, pregătită de comunitate” într-un produs turistic bazat pe gastronomia și cultura locală.
Mulți ani mai târziu de la primul brunch-în 2017, în martie, la Berlin :D-m-am întâlnit din întâmplare cu Cristian Cismaru de la My Transylvania, ne-am dat seama repede că ne mână aceleași valori și la întrebarea “Ce zici, facem Oltenia Brunch?” am zis un “DA!” entuziast fără să știu în ce mă bag (nu că aș regreta).

Carmina: Pornind de la ideea primului brunch organizat, cum s-au schimbat lucrurile de atunci și până acum?

Ioana: Dacă ne referim la primul brunch din Transilvania, Cristi ar spune probabil că mulți producători locali au crescut, unii s-au și fiscalizat, și că au început să colaboreze cu restaurante și bistro-uri din regiune. Mai mult, aș spune că multe comunități din Transilvania, după câțiva ani de organizat brunch-uri în parteneriat cu My Transylvania, au început să organizeze singure brunch-uri. Brunch-urile sunt cele mai căutate evenimente outdoor din interiorul arcului carpatic și, cumva, partea culinară a rămas un pic în umbra vizitei în sat și atelierelor. Interesul inițial e legat de rețete dar deja după 30 minute de degustat, toți vor să vadă și înțeleagă satul.

Dacă ne referim însă la primul Oltenia/Muntenia Brunch, care a avut loc în mai 2018, la Novaci, Gorj, adică în urmă cu un an și 2 luni, lucrurile care s-au schimbat sunt altele. 🙂 Pe de-o parte avem din ce în ce mai mulți oameni dornici să fie turiști în țara lor și să experimenteze satul (de la sud de munți) altfel decât o făceau până acum; pe de altă parte, se duce vestea brunch-urilor și vin foarte multe persoane care să ne spună “Hai să facem un brunch și în zona x. Știu un sat fain și am și niște persoane care ar putea găti.” Desigur, există și alte diferențe, legate de încredere. Cum la fiecare brunch avem câțiva producători locali invitați, unii au venit cu portbagajul plin de produse și de neîncredere, ca să plece cu portbagajul gol și cu surpriza că ceea ce fac ei este apreciat. Am avut și meșteri în niște situații asemănătoare-“De obicei, produsul ăsta nu se vinde, dar aici am dat toate bucățile!”

Dar să nu uităm că și aici, la sud, sunt comunități care au început să facă brunch-uri singure: Talpă- Ogrăzile din Teleorman și Urlați din Prahova. Să vedem cine urmează. 🙂

Carmina: Prin aceste brunchuri voi duceți mai departe tradiția gastronomiei și ajutați comunitatea locală. Cât de greu sau ușor a fost să ajungeți la comunitățile locale și cum ați reușit să dezvoltați relația cu acestea?

Ioana: Știi situația aia când vine un străin, se uită la ceva de-al tău, ceva pe care tu nu dai doi bani, și îți spune “Wow! Asta e minunat?!” Cam așa și cu gastronomia. Nu știm, uităm, nu apreciem ce avem. Unul dintre obiectivele brunch-urilor este să “săpăm” după rețete locale și să le aducem în lumina reflectoarelor, cu gândul că poate, în câțiva ani, o să avem branding regional centrat pe gastronomie și o să avem feluri locale în restaurantele din provincie. Acum putem să mâncăm burgeri peste tot, dar ciorbă de lucernă doar dacă batem la ușa unor olteni din lunca Dunării.

La comunități am ajuns prin rude și prieteni și colaboratori. Mărturisesc că am început cu rudele Gabrielei, căci rădăcinile ei sunt mult mai întinse și mai adânci. Ne-am dat seama că putem să facem 2-3 brunch-uri apelând la verișori care să ne facă intrarea în comunitate. Apoi au fost colaboratori-asociații precum Sinaptica sau ROI sau organizații precum WWF care ne-au făcut cunoștință cu alte comunități. Și uite așa am ajuns anul trecut să facem 10 brunch-uri și să umplem niște date pentru brunch-urile de anul ăsta.

Au fost dăți când am bătut la poartă și am spus “Vreți să facem un brunch?” și am fost refuzați politicos. Au fost dăți când lucratul cu o comunitate locală a fost dragoste la prima vedere (și totul a fost minunat și ușor) și dăți când a tins către dragoste cu năbădăi. Aș putea spune că, la fel ca într-o relație romantică, comunicarea e foarte importantă dar mai important este faptul că noi, orășenii, tindem să uităm că satul este altă lume, că relațiile de acolo sunt altfel, că timpul se scurge mai încet și are alte repere. Învățăm-și noi, și ei. Și dacă am și făcut un brunch împreună, fundația a fost turnată.

Carmina: Urmărindu-vă activitatea am văzut că de la an la an lista brunchurilor este din ce în ce mai consistentă, reluați brunchuri în anumite locații și de fiecare dată apăr și locații noi. Cum alegeți noile locații pentru brunchuri și cum pot ajunge la voi cei din alte comunități locale care și-ar dori să facă parte din proiect?

Ioana: Așa-i, ne-am propus ca în fiecare an să revizitam niște comunități, dar nu mai mult de jumătate din cele de anul trecut. Locațiile noi le alegem în funcție de cât de mare e echipa de bucătărese/bucătari din localitate, cât de frumos este satul sau zona, cât de atractivă este “oferta culturală” a satului. Recunosc însă că am pus brunch-urile pe hartă, m-am uitat de sus la ele și mi-am spus că o anumită zonă este goală și că musai trebuie să aflăm ce mănâncă oamenii pe acolo. Și atunci am căutat pe cineva care să știe pe cineva care să ne facă cunoștință cu câteva doamne din sat care gătesc de regulă la pomeni și nunți.

Avem multe multe de descoperit în sudul țării și ne bucurăm mult când participanții ne spun că s-au simțit bine sau când ne mărturisesc că așa ceva n-au mai mâncat (și le vezi în ochi bucuria descoperirii). Transilvania e un brand, e “sexy”- cum ar spune niște colegi de-ai mei- iar Oltenia și Muntenia sunt terra incognita-nu știi la ce să te aștepți acolo. Nu știi dacă e ceva de văzut. O fi, n-o fi, de mâncat sigur e ceva. 🙂

S-a întâmplat ca în timpul unui brunch să primesc 3 propuneri de brunch-uri-să vedem dacă iese măcar unul din trei. De regulă primim în messengerul de la Facebook mesaje entuziasmate în care suntem întrebate de ce nu facem unul și în Moldova sau în Maramureș sau în locul Y. Sunt întrebări, nu propuneri. Aceasta din urmă ar trebui să conțină un “hai să” iar persoana în cauză să fie conștientă că e de muncă și că facem acest lucru împreună. Nu de idei ducem lipsă. Așadar, dacă sunt persoane care doresc să facem o nuntă fără mireasă la ei în sat, trebuie să ne dea un mesaj cu “hai să”. 🙂 Cel mai simplu e pe hai@mysecretromania.com

Carmina: “De vină” pentru frumosul proiect My Secret Romania ești tu și Gabriela Solomon. Vă felicit pentru inițiativă și m-aș bucura să îmi spui ce noutăți pregătiți pentru următoarea perioadă(legate de brunchuri sau nu).

Ioana: Mulțumim!  Anul acesta va fi despre brunch-uri și gastronomie. Pe lângă cele 8 brunch-uri publice pe care le avem până în noiembrie, mai avem unele private (putem să le spunem și “brunch-uri la cerere”). Chiar dacă nu avem un brunch afișat în weekend, e posibil ca noi să fim la un brunch-și nu în calitate de participanți.

Dar da, pregătim ceva nou pentru publicul străin: niște ateliere de gătit aici, în București. Dacă n-au timp să iasă din București și să cunoască România noastră secretă, atunci facem în așa fel încât să aducem România și secretele ei aici.

Carmina: Iar acum, în încheiere, spune-ne care este lucrul cu care vrei să rămână cei care citesc acest articol.

Ioana: Pentru noi e important ca lumea să înțeleagă că un brunch nu e doar despre mâncare. E un eveniment de circa 5 ore de descoperire și de promovare a unei comunități, prin tot ce are ea de oferit: rețete, ingrediente, produse, povești, meșteșuguri, dansuri etc. Și am apelat la acest termen străin, anglo-saxon, pentru a explica de ce avem pe masă un bufet suedez în care brânza stă alături de gogoși și de ciorbă și de alte 13 feluri de mâncare. De asemenea, fiind un termen străin, putem să băgam sub umbrela lui și partea culturală, de ateliere, demonstrații meșteșugărești sau plimbări prin sat. Cu “prânzișor” ne-ar fi fost mult mai greu iar explicațiile mai lungi.

Acestea fiind spuse închei acest articol spunându-ți că următorul brunch organziat de My Secret Romania are loc chiar sâmbăta care urmează, pe 27 iulie, la Urși în județul Vâlcea, așa că dacă nu ai încă planul făcut pentru weekend, găsești aici bilete la brunch.

Programul brunchurilor din această vară îl găsești mai jos și pe siteul My Secret Romania, iar biletele le poți achiziționa de pe platforma Eat Local căutând pe hartă locația dorită.

Toate fotografiile de eveniment din acest articol sunt realizate de Călin Stan căruia îi mulțumesc.