Calatoriile au fost intotdeauna pasiunea mea. Nu ma gandeam insa ca cu ajutorul lor voi ajunge sa imi indeplinesc visurile…care nu erau legate de calatorii!

Articolul de astazi nu este despre o calatorie ci mai degraba despre o experienta personala a mea traita in ultima calatorie pe care am avut-o, o experienta care mi-a intrat in suflet si care m-a teleportat brusc in urma cu multi ani si mi-a amintit cum eram atunci si ce asteptari aveam de la viata mea.

Povestea incepe asa:

La inceputul acestei luni am avut parte de cel mai frumos cadou primit vreodata: i-am vazut pe Backstreet Boys live in Londra la festivalul BST Hyde Park.

Mi-am amintit de mine, de cum eram acum 15 -18 ani, de visurile pe care le aveam si…mi-au dat o energie pe care nu am mai avut-o demult.

M-am simtit din nou “copil”, am redevenit acea adolescenta care urmarea peste tot trupa preferata, care cumpara albume originale (inca am CD-urile si…casetele audio 🙂 ), care cauta si alti fani cu care sa comunice permanent, care cumpara orice material ii iesea in cale cu trupa preferata, care avea camera tapetata cu postere si care urmarea permanent industria muzicala si care stia totul despre ei.

Mi-am amintit cat de mult mi-am dorit sa ajung sa ii vad live. Acum 18 ani (in 1996, la un an dupa lansarea trupei) am ascultat prima melodie si am devenit fan inca din acel moment. De atunci si pana acum mi-am dorit sa ii vad live. Cu timpul, dorinta mea a scazut in intensitate si undeva in anul 2002 mi-am vazut de  ceea ce imi doream mai departe (am inceput facultatea) si am lasat in urma aceasta dorinta care parea “imposibil de realizat”.

Nu m-am gandit niciodata ca imi voi indeplini aceasta dorinta insa lucrurile s-au intamplat cand ma asteptam mai putin: vacanta la Londra, (#LondonCityExplorer despre care am povestit aici) era stabilita inca din aprilie (bilete de avion cumparate, cazare rezervata) insa am lasat planificarea activitatilor  pe ultima suta de metri.

In noaptea de 30 iunie cautam pe net informatii legate de ce evenimente au loc in Londra in perioada imediat urmatoare, 3-8 iulie, cand urma sa ajung aici. Tot cautand si notand am dat peste festivalul British Summer Time, festival care mi-a atras atentia pentru ca se tinea in Hyde Park, cel mai cunoscut parc londonez.

Si m-am uitat peste numele care urmau sa urce pe scena in fiecare zi a festivalului. La o simpla “scanare” cu privirea a programului de pe ecran ochii mei au ramas la un singur nume: BackStreet Boys. Nu ma asteptam la asta. Stiam ca trupa sustine concerte in continuare (am fost tot timpul la curent cu ce s-a intamplat cu ei) insa nu stiam ca apar si la festivaluri de genul acesta.

Aveam sa aflu apoi ca ei canta in deschiderea unei alte trupe, McBusted, o trupa englezeasca despre care nu auzisem pana in acel moment.

Ideea mi-a incoltit imediat: “cum ar fi sa merg la concert?”

A fost numai un gand, nu neaparat o intentie serioasa…am lasat sa treaca gandul acela. Era deja tarziu, aproape 3 dimineata. M-am culcat cu gandul de a continua cautarea a doua zi.

A doua zi insa, dupa amiaza, dupa o zi agitata cu multe lucruri pe care aveam sa le rezolv inainte de plecare, m-am hotarat: MERG LA CONCERT! Mi-am dorit asta tot liceul iar ACUM a sosit momentul sa imi indeplinesc VISUL!

Si am mers la concert pe 6 iulie!

Am ajuns in parc cu vreo 2 ore si jumatate inainte, am asistat la un concert al altei trupe inainte (The Vamps, o alta trupa despre care nu stiam nimic) si am asteptat cu sufletul la gura sa intre pe scena cei pe care ii urmaream in urma cu 18 ani.

O secunda a durat sa intre in scena iar eu parca m-am teleportat in timp si m-am simtit exact cum ma simteam acum 18 ani cand a inceput nebunia! Timp de 65 de minute am cantat fiecare vers si nu a mai contat nimic: nici ploaia care incepuse pe la jumatatea concertului (vezi foto mai jos), nici inghesuiala, nici faptul ca ma apucasem sa cant  si nu ma interesa cum se aude (eu care nu cant niciodata si care am renuntat la un curs de actorie in momentul in care am fost nevoita sa cant!).

Am trait fiecare secunda a concertului si mi s-a parut ca a durat o vesnicie, nu doar 65 de minute!

Daca inainte de concert ma gandeam ce vor canta si imi era oarecum teama ca nu recunosc toate melodiile (pentru ca nu mai sunt “fan” cum eram odata) am avut surpriza sa recunosc totul inca de la primul acord muzical pe care il auzeam, exact ca acum 18 ani!

La un moment dat, intr-o scurta pauza intre melodii si-au adus instrumentele muzicale si au anuntat ca vor canta o  melodie de pe noul album. A fost vorba de “Madeleine” si a fost singura la care nu am stiut versurile. O poti asculta aici: http://bit.ly/1jG4Waa Mie mi-a placut foarte mult!

Incepand de aici mi-am dat seama de diferenta: muzica lor s-a schimbat cu anii, abordarea este diferita si, mai nou, canta  si la instrumente. Mi s-a parut o evolutie extraordinara a sound-ului si am savurat fiecare secunda!

Au fost foarte apropiati de public (desi nu era acolo neaparat publicul lor, majoritatea venisera pentru McBusted), au vorbit cu noi, ne-au impartasit cateva planuri de viitor.

O noutate pe care am aflat-o a fost ca baietii pregatesc un film, numit Backstreet Boys the Movie care va fi lansat candva anul acesta. Nu au dat detalii…au facut doar un mic teasing cat sa ne faca pe toti curiosi!

Chiar si cand scriu aceste randuri am in suflet starea pe care o aveam in acea seara la concert! Mi-am amintit cate visuri aveam acum 18 ani…si mi-am dat seara ca o parte s-au indeplinit.

Un vis al meu- poate cel mai important- a fost acela de a fi libera sa aleg cum este viata mea si sa fac ce imi place.

Imi dau seama astazi ca fac exact ceea ce imi place! Indiferent cat de grele au fost unele alegeri din viata mea si cate s-au intamplat de-a lungul timpului (si se intampla in continuare), astazi sunt libera sa fac ce alegeri vreau, sa  imi fac programul cum doresc, sa imi fac planuri de viitor  si sa calatoresc mult!

Acest articol nu este despre calatorii ci despre cum mi-am redescoperit o parte din visuri calatorind. Si despre cum ma redescoar pe mine si invat lucruri noi cu fiecare calatorie pe care o fac.

Pentru mine viata este o calatorie in care conteaza enorm drumul si ce intalnesti de-a lungul lui. Iar in calatoria asta mare am parte de multe calatorii mai mici: unele de redescoperire de sine, altele in care invat lucruri noi.

Totodata cuvantul “calatorie” m-a adus intotdeauna mai aproape de cine sunt eu cu adevarat. Iar calatoriile prin lumea larga mi-au deschis mintea si apetitul pentru a cunoaste mai mult!

Mai jos iti las cateva fotografii de la concert. Ca sa vezi si tu cum a fost (daca ai fost si tu fan e posibil sa iti aduci si tu aminte de cum erai in acea perioada).

Am fost la mai putin de 50 de metri de scena insa nu am avut voie sa intru cu un aparat profesional la concert asa ca am ales un aparat micut cu care am trecut neobservata. Iata ce a iesit!

Articolul asta este important pentru mine pentru ca am vrut sa impart cu tine bucuria pe care am trait-o si am vrut sa iti spun cum simt!

Din articolul urmator revin la povestile legate de #LondonCityExplorer. Am facut deja o lista cu tot ce vreau sa iti povestesc si abia astept sa scriu (am in plan inca 4 articole din aceasta serie).

Nici nu stiu despre ce sa iti povestesc mai repede in urmatorul articol: despre frumusetea Londrei vazuta mergand pe jos in lung si-n lat (si despre cum am mers schiopatand 2 zile) sau despre specialitatile culinare din diverse colturi ale lumii pe care le-am gasit aici?