Aveam vreo 11 – 12 ani cand am pasit pentru prima data in Delta Dunarii. Eram cu parintii mei, am mers la Sfantu Gheorghe si avea sa fie una dintre cele mai decisive vizite facute pana atunci.

Am coborat din barca rapida (nu retin numele insa era destul de vestita la acea vreme – faceai numai o ora si jumatate intre Murighiol – Sf. Gheorghe in loc de 4 ore cum facea cursa obisnuita), iar aici, pe ponton – nu as putea numi “port” locul in care opresc ambarcatiunile in Sfantu Gheorghe – am gasit-o aici pe Tanti Sanda ce urma sa fie gazda noastra in Delta pentru urmatoarea saptamana.

Pana atunci am fost obisnuita cu vacantele planificate insa in Delta, in anii ’90 nu prea puteai sa faci rezervare pe niciunde. Hoteluri si pensiuni nu erau, iar singura varianta de cazare era fie gazda, fie cortul.

Imi amintesc ca Tanti Sanda ne-a “pescuit” efectiv de pe ponton oferind cazare cu mese gatite zilnic. Avea o casa cu 7 camere pe care le amenajase  pentru turisti si din asta traia. Din asta si din pescuit – sotul ei era pescar. Baia era in curte alaturi de un dus rudimentar facut dintr-un butoi imens la capatul caruia avea un robinet ce curgea intr-o sticla de plastic cu fundul gaurit. I-a convins pe ai mei si asa a ramas.

In anul acela am facut cunostinta cu marea vazuta altfel decat “la mare”, cu mersul pe jos prin nisip timp de o ora pana la plaja, cu satul Sfantu Gheorghe asa cum era el fara prea multi turisti si fara masini si cu multe bunatati din peste. Imi pare rau ca nu am la indemana cateva fotografii ca sa iti arat cum era. Pe vremea aia, evident, nu aveam aparta foto digital.

Cumva in mintea mea amintirile cele mai clare au ramas cele in care mergeam cate o ora pe jos pana la plaja si inca o ora la intors admirand nuferii mici si galbeni (despre care acolo am aflat ca sunt “nuferi”) si cele legate de mancarea geniala pe care o facea Tanti Sanda din toate soiurile de peste.

Sunt convinsa ca nu avea vreo specializare anume ci era o doamna simpla care gatea specific locului dupa retete transmise prin viu grai din generatie in generatie. Aveam sa aflu mai tarziu ca sunt o multime de astfel de persoane in Delta (si am avut bucuria sa le cunosc – revin imediat si la povetsea asta) insa la varsta aceea mi s-a parut genial sa poti face atatea feluri de mancare din peste.

In zona Munteniei (eu sunt din Pitesti) pestele se gatea numai prajit si eventual se facea cate o ciorba din capete si cozi. Cel putin asa imi amintesc de la bunicele mele si de la mama. Iar ciorba trebuia sa fie intotdeauna foarte acra si avea “gust de balta” cum adesea ii spuneam (din acest motiv nu o suportam).

Ei bine, tocmai din acest motiv am spus la inceputul articolului ca aceasta vacanta urma sa fie una din cele mai decisive din viata mea: aveam sa aflu ca nu toate locurile sunt la fel si ca daca stiam ceva  “de acasa” asta nu insemna ca in intreaga lume lucrurile stau la fel.

Si de aici a inceput povestea mea cu calatoriile – atunci am constientizat ca lucrurile sunt diferite si ca ador sa le descopar – si povestea cu Delta Dunarii.

In anul acela in Delta s-au intamplat multe premiere pentru mine. Sa vad daca mi le amintesc pe toate:

• am mers pentru prima oara cu vaporasul pe o distanta atat de lunga (Murighiol – Sfantu Gheorghe)
• am vazut pentru prima oara Delta si flora de acolo care m-a fascinat (fauna aveam sa o descopar multi ani mai tarziu intr-o calatorie dedicata fotografiei)
• am aflat ca pestele poate fi gatit in zeci de feluri (astazi as zice sute si poate chiar mii daca iau in calcul cate stiluri culinare exista numai in Delta Dunarii) si ca oricate zile la rand ai manca peste tot nu te saturi (aviz celor care ma intreaba cum de pot manca peste atatea zile la rand…)
• am facut cunostinta cu cea mai buna placinta cu mere facuta pe plita afara in curte (pana in prezent nu am gasit inlocuitor sau macar un loc care sa o egaleze)
• am mancat pentru prima data “pui de balta”. Scoici nu am mai apucat.
• am aflat ca exista multe feluri in care se poate face mujdeiul si ca cel preferat de mine a fost cel frecat cu ulei
• fascinant mi s-a parut momentul in care Tanti Sanda a facut sarmale si chiftele din peste “fara oase”
• am avut rabdare sa stau la pescuit mai mult de o jumatate de ora.
• am tinut in maini un peste cat mine de inalt iar majoritatea pestilor prinsi de pescarii locului erau de dimensiuni foarte mari

Cam asta era viata mea de copil aflat pentru prima oara in Delta pe la 11-12 ani si am tinut-o minte pret de vreo 18 ani pana cand am zis ca e cazul sa revin.

Am revenit cu ocazia unei calatorii de fotografie cand am revazut locurile acelea si m-am indragostit de Delta pentru totdeauna. De data asta de fauna Deltei iar legatura cu mancarea specifica locului s-a adancit si mai mult. Iar cum articolul de astazi este dedicat deliciilor culinare ale Deltei despre asta iti povestesc in continuare 🙂

Am avut ocazia sa imi reconfirm teoria legata de felurile de mancare din Delta: zona are influente multe din punct de vedere culinar (am retinut stilul lipovenesc si machidonean) si toate isi pun amprenta asupra mancarurilor pe care le savuram noi astazi. Si, de cate ori vin in Delta descopar lucruri noi in ceea ce priveste mancarea.

Da, s-a pastrat ideea ca se poate face aproape orice din peste iar pestele din Delta nu are deloc gust “de balta” asa cum imi imaginasem eu. In plus, aici oamenii au respect pentru tot ce pun pe masa si mai ales pentru peste pentru ca pentru ei chiar si astazi pescuitul este un mod de trai.

Pe langa peste, in Delta am descoperit si alte ingrediente cu care se gateste, unele despre care nu auzisem niciodata, cum sunt “ciulinii de apa” sau “castanele de apa” cum li se mai spune. Sunt niste fructe care cresc in apa la baza plantei cu acelasi nume. Arata ca in fotografiile de mai jos si se pot manca fie ca atare, fie uscate (in loc de alune sau nuci), fie se pot gati sub forma de piure.

Pe langa acest lucru, in Delta mi se pare autentic modul de a gati: afara, pe plita. In tigai arse de ani de zile din care mancarea iese parca mai aromata.

Am incercat o multime de feluri de ciorbe de peste (si nu, in Delta, NU se gateste cu apa din Dunare; cel putin in locatiile care se respecta si in locurile in care am mancat eu), sarmale, ardei umpluti cu peste, crapustean la cuptor si tot felul de retete ale caror nume nu le-am tinut minte dar astept cu nerabdare sa le notez si sa le aflu istoria.

De exemplu, am aflat intre timp ca storceagul de peste, “ciorba mea preferata a Deltei”, nu se face din orice fel de peste ci doar din sturion (cel putin asa este reteta originala), insa in ultimii ani acesta a fost inlocuit in special cu somn.  Inteleg ca se intampla acest lucru pentru ca exista prohibitie in cazul sturionului.

Istoria mancarurilor din Delta inca nu am ajuns sa o cunosc insa imi doresc foarte tare asa ca sper ca intr-o zi sa reusesc sa ii aflu povestile si mai ales secretele. Trebuie sa recunosc ca mi-ar placea sa fac si eu acasa cateva dintre bunatatile gustate acolo. Si asta pentru ca de cativa ani incoace de cand calatoresc mai mult decat inainte plec mereu cu retete sau ingrediente specifice anumitor locuri si le incerc acasa. Si imi si ies 🙂

In ultimii ani am fost in Delta in zona Mila 23, am locuit si am mancat in 3 locuri diferite (plus excursiile la Letea si Caraorman unde am mancat tot la localnici si a fost deosebit de gustos). Si in toate 3 am gasit doamne la fel de talentate in ale bucatarelii cum era Tanti Sanda in copilaria mea.

Dintre toate, insa, doamna Cati de la pensiunea Casa Pescarului mi-a ramas in suflet si in papilele gustative ca sa zic asa. Si este si o doamna tanara, are putin peste 40 de ani.

Ori de cate ori treci pe langa casa sau pensiunea ei miroase a ceva bun fie ca intri pe poarta din fata, fie pe cea din dos.

Pensiunea are o curte generoasa cu o multime de flori ce se schimba de la un anotimp la altul si mai multe foisoare umbroase. Asa ca anul trecut cand am facut cunostinta a durat pret de vreo ora sa ma convinga ca locul acesta al ei era cel pe care il cautam pentru organizarea unei excursii deosebite: o calatorie culinara.

Am ajuns la ea insotita de Iliuta, reprezentantul agentiei de turism Descopera Delta Dunarii cu care lucrez de multi ani in Delta cu ideea de a vedea pensiunea ce tocmai fusese deschisa. Am vazut, mi-a placut si am zis sa mai stam putin de vorba. Cati ne-a invitat la masa, doar era ora potrivita, asa ca am stat la povesti.

Nu stiu cum am facut insa i-am spus pe loc ideea mea si am fost foarte tematoare in ceea ce priveste raspunsul pe care urma sa il primesc. I-am spus ca imi place foarte mult locul acela si mancarea, ca de obicei organizez calatorii pentru cititorii blogului meu, iar in acele calatorii acestia vreau sa aiba o adevarata experienta. Totodata i-am spus ca in 2018 imi doresc sa fac o tabara nemaintalnita in Delta pana atunci, o tabara in care sa gatim impreuna si sa stam la povesti despre secretele culinare din zona. Spre surprinderea mea a fost de acord pe nerasuflate si a inceput sa enumere cateva din bunatatile pe care urma sa le facem. Cumva am simtit-o foarte entuziasmata de acest aspect si de ideea de a povesti despre istora mancarurilor pe care le pregateste asa ca lucrurile au fost stabilite pe loc.

Astfel, in vara lui 2018 am organizat un prim tur culinar in Delta Dunarii ca si parte a taberelor #DeltaExplorer si a fost o experienta pe care abia astept sa o repet.

A fost a cincea tabara Delta Explorer pe care am organizat-o. Daca in toate taberele organizate in Delta fiecare participant s-a bucurat de toate bunatatile posibile, ei bine, in tabara culinara am aflat secretele bucatariei locale si ne-am implicat in gatit. Plus ca am avut in program o zi de plimbare cu barca pe canalele Deltei cu oprire la o casa autentica de pescari unde am gatit impreuna cu acestia.

Programul taberei a fost gandit astfel incat sa fie cat mai autentic si mai apropiat de ceea ce se gateste astazi pe baza retetelor din batrani.

Tabara s-a adresat pasionatilor de mancaruri traditionale cu specificul Deltei si celor carora le place sa cunoasca istoria culinara a locului precum si sa viziteze Delta.

In 2020 organizez o singura editie a taberei Delta Explorer insa tema din acest an este fotografia la inceput de toamna. Asta nu inseamna ca nu ne vom bucura de mancare autentica ci inseamna doar ca nu o vom prepara noi ci doar ne vom bucura de ea. Daca vrei sa vii cu noi in Delta gasesti programul taberei din luna septembrie aici.

Daca ai intrebari stii unde ma gasesti si iti stau la dispozitie. Sa ne vedem cu bine, in Delta!