In Romania, toamna incepe sa isi pregateasca hainele de plecare iar soarele cu dinti anunta venirea  iernii. Dar toamna mai poate zabovi putin. Nu si-a incheiat inca misiunea. Doar cateva saptamani in care ne mai putem bucura de toamna tarzie. E anotimul perfect pentru calatorii in natura, momentul in care acest anotimp superb te imbie cu mirosuri, culori si senzatii inedite. Si daca iti doresti mult ceva, vine si posibilitatea. Propunerea echipei New Kopel Group a venit la momentul perfect. Momentul perfect pentru a descoperi Transilvania.

Cand am primit invitatia de a fi parte din proiectul #AlwaysYesToRomania din partea New Kopel Group, am spus, simplu, DA!

Ce este “Always Yes To Romania”?

#AlwaysYesToRomania, o initiativa a New Kopel Group (din acest grup face parte Sixt Rent a Car de care sunt sigura ca ai auzit), s-a nascut anul acesta din dorinta de a dezvalui partea mai putin umblata a Romaniei si de a o prezenta asa cum e, plina de istorie si mereu surprinzatoare. Tara noastra are multe de oferit, iar la capitolul peisaje si locuri pline de istorie, nu se lasa mai prejos. Dar poate nu atat destinatia cat drumul spre descoperirea locurilor mai putin umblate face din fiecare destinatie #AlwaysYesToRomania o adevarata aventura extraurbana.

Am pornit intr-o dimineata ce parea de la prima ora sa tina cu noi, inarmati cu rucsacuri, harti, o masina buna si multa dorinta de a descoperi si simti Romania. Echipa New Kopel Group – Hezi Shayb (CEO), Silvana Sima (COO), Alina Melescanu (Marketing & PR Manager) si cu mine am format echipa unui roadtrip de o zi. O zi in care urma sa descoperim si sa simtim Transilvania in tot mixul de experiente senzoriale pe care il are ea de oferit intr-o toamna tarzie.

Toti suntem oameni umblati prin toata lumea, astfel ca destinatia noastra avea sa fie intens analizata. Punctul nostru comun era insa Romania si iubirea pe care o avem pentru aceasta tara.

Chiar Hezi a venit in Romania initial pentru 2 zile si, placandu-i atat de mult, a ramas! L-au convins frumusetea naturii, diversitarea culturala, istoria acestei tari si, cel mai important lucru, oamenii.

Aflu acest mic secret la cafeaua de la primul popas. Sta aplecat peste harta Romaniei si povesteste. Descopar ca Hezi stie foarte multe despre tara asta si nu din carti, ci din umblat la pas prin Romania. “Am calatorit mult prin lume si am ales sa poposesc aici, intr-o tara in care ma simt ca acasa. New Kopel Group, desigur, e un business care trebuie sustinut si dezvoltat, dar pentru mine a contat foarte mult si modul in care aleg sa fac acest lucru. M-am implicat personal in fiecare detaliu care conteaza si am incercat sa pastrez si viziunea de ansamblu a business-ului si asupra pietei. Insa, orice business poate fi gandit si dezvoltat in contextul sau local. Am vrut sa il inteleg in profunzime ca un amanunt esential. Sa inteleg cum e aceasta tara, cum sunt oamenii, ce poate fi facut, cum poti transforma acest “Nu se poate” intr-o oportunitate sau in “Da, se poate!”. Si mi-am propus ca ori de cate ori am ocazia sa iau masina si sa ajung in acele locuri mai putin umblate, sa opresc masina si sa bat drumul de dincolo de sosele, la pas. Doar asa poti auzi natura, intelege limbajul vantului si adulmeca mirosul fiecarei zone. Din masina, sau cu geamul deschis, esti un simplu spectator la spectacolul plin de viata al naturii. “

Hezi a calatorit in toata lumea iar in ultimii ani si-a dedicat timpul si energia atat companiei pe care o conduce si pe care vrea sa o aduca la nivelul urmator aici in Romania, cat si descoperirii acelor zone mai putin cunoscute din tara noastra, zone cu un extraordinar potential turistic dar de care se stie prea putin.

Provocarea mea in aventura #AlwaysYesToRomania a fost sa propun o calatorie de 1 zi care sa fie nu numai de nerefuzat, dar care sa fie si o surpriza totala pentru niste oameni care au vazut deja lumea intreaga. Stiind ca unul din participantii la calatorie avea sa fie chiar Hezi, task-ul meu a fost si mai greu de indeplinit. Stiind insa ca avem o tara frumoasa, am ales sa fac un itinerariu in satele din Transilvania, zona pe cat de frumoasa, pe atat de putin cunoscuta!

La drum. Prima oprire: Cetatea Rupea

Dupa scurtul nostru popas de cafea, ne-am indreptat spre Valea Prahovei – Brasov. Nici n-am simtit cand am ajuns la Cetatea Rupea, restaurata in 2013 si care atrage ca un magnet turistii straini (ne-am fi dorit sa fie mai multi turisti romani, pe langa straini).

Nu ai ocazia sa vezi de multe ori in Romania monumente atat de bine conservate si pe care timpul nu a reusit sa isi lase urmele sale aspre. Cetatea este un ansamblu de arhitectura militara transilvaneana, situata pe dealul Cohalmului (de aici i se mai trage si numele “Cetatea Cohalmului”) la incrucisarea drumurilor care faceau legatura intre Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca. Cetatea a fost atestata pentru prima oara in documentele anilor 1324 ca loc de refugiu al sasilor rasculati impotriva regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei.

Cetatea medievala s-a dezvoltat si a evoluat pe parcursul mai multor secole, constituind unul dintre cele mai puternice ansambluri defensive ale Transilvaniei din acele vremuri. “Poti sa iti dai seama de importanta strategica pe care Romania a avut-o de-a lungul istoriei dupa numarul mare de cetati fortificate. Romanii au fost oameni incercati. Citeam undeva ca, in secolul 14, speranta de viata in Romania era de aproape 0 la suta.”, spune Hezi.

Cetatea are o priveliste impresionanta si reuseste sa te plaseze in acele timpuri dar sa te si readuca in siguranta vremurilor nostre cand poti sa te plimbi in liniste pe aleile frumos amenajate. “Este, intr-adevar, deosebit sa vezi ca exista monumente istorice bine conservate, adevarate bijuterii care nu au facut decat sa se slefuiasca si mai mult in timp”, spune Hezi.

Saschiz

Am pornit mai departe si am ajuns la Saschiz.

Pe vremuri Saschiz-ul era recunoscut ca fiind o localitate de aceeasi importanta ca si Sighisoara. Astazi Saschiz se mandreste cu o biserica fortificata foarte bine pus ala punct, cu un turn asemanator cu cel din Cetatea Sighisoarei si cu o cetate autentica pe deal.

Langa Turnul Bisericii Fortificate care ne aduce aminte de Turnul cu ceas din Sighisoara, ambele construite de acelasi architect, exista un mic magazin unde poti cumpara produse facute de localnici, de la mierea cu menta, la dulceata din lapte. Noi le-am incercat cu paine. Si le-am pastrat undeva in cutia cu amintiri din care vom impartasi mereu celor carora le vom povesti despre acest loc minunant din Transilvania.

“Este interesant cum Transilvania are un flavor aparte. Cred ca satele sasesti ii dau aceasta nota de vechi, de medieval”, spune Hezi.

Turnul Bisericii Fortificate din Saschiz nu se poate vizita, insa Biserica Fortificata, da. Si am profitat la maxim de asta.

Biserica a fost restaurata in urma cu 5 ani iar astazi a fost unul din locurile pe care le-am vizitat cu multa curiozitate. Un element aparte al Bisericii Fortificate din Saschiz, construita in 1493, pe locul unei foste basilici romanice este faptul ca a fost luata ca model pentru multe alte biserici care au fost construite, ulterior, in Transilvania, sub numele de “biserici reduit”.

De sus, de la etaj, din acel loc plin de lambriuri, care conserva un miros vechi, incarcat de istorie, soarele pastrunde cu forta si isi odihneste razele pe fruntile noastre acum relaxate.

“Este impresionat cum frumusetea arhitecturala se imbina cu destinatia defensiva a Bisericii Fortificate. Vad ca in spatele arcurilor sunt inca vizibile fantele gurilor de aruncare.”, spune Hezi.

Etajul fortificat al Bisericii:

Localitatea Saschiz mai este cunoscuta si datorita Cetatii care se afla la 2 km departare de vatra satului, pe un deal. Se spune ca aici sus, la Cetate, au dorit locuitorii satului sa construiasca si fortificatiile de aparare, insa, cetatea fiind destul de departe de sat si in caz de nevoie aceasta departare ar fi putut face diferenta intre salvarea locuitorilor si disparitia acestora, conducatorii din acela vremnuri au hotarat ca fortificatiile sa se faca mai bine in sat, chiar in cadrul Bisericii Evanghelice din centrul localitatii.

Crit

Transilvania este un spatiu aparte al Romaniei, poate si datorita prezentei sasilor care au modelat-o dupa spiritul lor. “Asta asa e“, spune Hezi. “Prin Romania au trecut zeci si zeci de popoare care si-au lasat amprenta asupra istoriei si devenirii Romaniei in ceea ce este ea in prezent. In Transilvania, poti simti urmele sasesti peste tot.”

Cand am ajuns in Crit pentru prima data, un sat care conserva poate cel mai bine amprenta sasilor, am cunoscut-o pe Sofia Folberth, o doamna de 94 de ani care s-a nascut aici si care astazi traieste in Germania.

Din dragoste pentru satul natal, aceasta vine aici in fiecare vara si sta pana cand vine frigul. Ea este “ghidul neoficial” al cetatii si adora sa stea la povesti cu oricine doreste sa o asculte. Povesteste cu mare drag despre Crit, despre cum era viata aici cand era ea tanara, despre oranduiala saseasca si despre timpuri demult apuse ce si-au lasat amprenta neatinsa in prezent.

De atunci si pana acum am ramas cu povestile doamnei Sofia in minte si ori de cate ori am ocazia, recomand tururor sa ajunga macar o data la Crit. Asa ca daca drumul de astazi ne-a adus la Crit cum sa ratez ocazia de a mai vizita inca o data acest loc?

Este drept ca la inceput de noiembrie nu am mai prins-o pe Dna Sofia ca si ghid insa am avut parte de o prezentare ca la carte oferita de Dietmar, unul din cei 5 sasi autentici ramasi astazi in satul Crit. Dietmar spune ca se mandreste ca este unul dintre cei 5 care inca se straduiesc sa pastreze vii traditiile, obiceiurile si amintirea vremurilor de demult.

Dietmar ne-a facut turul Bisericii Evanghelice Fortificate din Crit, ne-a aratat turnurile si micul muzeu pe care l-au amenajat intr-o incapere intr-unul dintre zidurile de langa Biserica si apoi ne-a invitat inauntru sa vedem si Biserica.

Usa bisericii vechi de sute de ani se deschide cu greu. Cheia mare trezeste bucata de lemn intepenita si adormita de trecerea timpului. Click si usa se deschide scartaind. Cu greutate este impinsa in interior.

Dinauntru, ne izbeste o baie de lumina si ne sare in brate o pisica dolofana, alb cu negru.

Ghidul nostru felin, ne-a insotit de la intrarea in biserica unde am admirat cateva costume traditionale sasesti, pana in centrul bisericii, printre cartile de rugaciune, pana la balcon, langa orga mare. Aici am putut admira interiorul bisericii. La intrarea in Biserica exista o placuta cu numele sasilor care au fost trimisi in Siberia, la munca. “Au fost practic trimisi in familie, mama, tata, fiica, fiu. Poti vedea exact varsta pe care o avea fiecare la acel moment”, spune Hezi.

Am vrut sa urcam scarile, sa ajungem sus la clopotul vechi. Parca te incearca un sentiment de apasare cand urcai scarile inguste ale partii fortificate a Biserici. Trebuie sa te apleci, sa te strecori cu grija pentru a ajunge la etajul fortificat.Timizi la inceput, urcam cu greu si cu vointa si rasuflam plini de speranta cand ajungem sus. Privelistea insa ne rasplateste si rasuflam usurati ca am avut ocazia rara sa mai vedem o parte superba a naturii autohtone.

“Cred ca e prima data cand urc un turn atat de inalt si de stramt. Privelistea insa merita tot efortul”, spune Hezi.

Cum calatorului ii sade bine cu drumul dar si cu foamea satisfacuta, la Crit am facut o oprire ceva mai lunga pentru un pranz local.

Am poposit la Casa Kraus, construita in fosta casa parohiala a bisericii fortificate din Crit.

Aici, mancarea se face pe loc si, chiar daca astepti cateva minute bune, merita asteptarea. Supa de pui, snitel cu doua varinate de carne si branza speciala, muraturi in saramura si strudelul cu mere au fost un deliciu.

Cand am plecat de acolo, ne-au iesit in drum cativa copii de maxim 6 ani, care se intorceau cu cireada de la pascut. “Imi spunea un localnic ca e greu sa mai gasesti acum oameni care sa aiba grija de cirezi. Toti pleaca la oras sau ianfara sa isi caute de munca. Cei putini care raman sunt prea putini pentru a avea grija de vite”, spune Hezi. Sunt cu atat mai de admirat copiii astia care reusesc sa pastreze un obicei care dureaza de sute de ani pe meleagurile romanesti.

Viscri, inca un pas in calatoria noastra

La Viscri exista poate cea mai cunoscuta Biserica Fortificata din Transilvania mai ales datorita prezentei Printului Charles in aceasta zona in ultimii ani. Aici lucrurile au inceput sa se dezvolte: au aparut din ce in ce mai multi localnici cu “initiative antreprenoriale” care pregatesc fie mancare pentru vizitatori, fie ofera cazare in casele lor, fie deschid cate un mic magazin cu produse locale (painea si sosetele produse la Viscri fiind printre cele mai cunoscute produse).

Cetatea Viscri este o biserica fortificata, ridicata undeva in secolele XVII-XVIII. Astazi ea este una dintre cele mai bine pastrate biserici evanghelice din Transilvania. Cand ajungi la Cetatea Viscri iti recomand sa urci in turn. La o prima vedere urcarea in turn e destul de ciudata: lumina ai numai de la soare iar scarile sunt destul de inguste. Dar, odata ce te-ai hotarat sa urci sa stii ca n-o sa-ti para rau. Vei vedea tot satul Viscri si imprejurimile de sus iar privelistea e foarte frumoasa.

“Imi place sa vad in fiecare destinatie doar “urmatoarea mea oprire” de unde pot pleca mai departe spre alte zone, mereu speciale. O tara surprinzatoare, Romania este mereu vazuta din unghiuri defavorizate. Iar ea merita sa fie vazuta asa cum e, plina de istorie, uimitoare, un amestec de culturi si arome autohtone”, spune Hezi. “A fost una dintre cele mai interesante si frumoase vizite pe care le-am facut in Transilvania”, spune Hezi Shayb in timp ce isi pune centura de siguranta.

Pornim motorul si lasam in spate Transilvania cu credinta sigura ca ne vom intoarce cat de curand. Pentru echipa #AlwaysYesToRomania a fost un alt pas in atingerea misiunii sale, aceea de a simti, trai si prezenta Romania asa cum este ea, plina de istorie si impresionanta. Aventura #AlwaysYesToRomania continua. Urmareste-o in continuare aici.

Pentru realizarea acestui articol ii multumesc pentru ajutor lui Calin Stan – TheDrone.ro pentru fotografiile aeriene pe care mi le-a pus la dispozitie.