Mai e putin pana la Craciun insa anul acesta simt cum am petrecut deja Craciunul.
In tabara, la #PovestiCuScortisoara , weekendul trecut, in perioada 13-15 decembrie 🙂
Tabara asta a fost prilej pentru noi toti sa ne bucuram de copilarie, de zapada, de jocuri, de turta dulce si de tot felul de bunatati, de dans, de vin fiert cu scortisoara, de oameni frumosi si de o zona superba!
Nici nu stiu cu ce sa incep 🙂 Voi face o scurta descriere “fotografica” a lucrurilor intamplate, urmand sa revin in timp cu mai multe povesti de la fata locului. Pentru ca intamplari au fost multe…
Eu cu Maxim, cei 2 organizatori am ajuns la Pensiunea Sleaul Mandrului din Fundata joi seara tarziu. Trebuia sa pregatim a doua zi de dimineata masa de pranz pentru toti cei care aveau sa ajunga atunci.
Ajunsi seara tarziu, am fost intampinati cu semineul aprins si cu o caldura tare imbietoare in livingul pensiunii.
Ne-am trezit de dimineata cu gandul la peisajul din fata pensiunii – cel pe care eu il stiam din vara ca este minunat. Surpriza a fost ca nu vedeam nimic. Era o ceata atat de groasa incat nu vedeam nici curtea sau gardul din apropierea cladirii.
Asa ca am savurat micul dejun – am mancat paine cu cartofi facuta in casa, coapta in cuptor, lucru pe care nu l-am mai facut demult cu atata pofta, am baut un ceai de munte si abia apoi ne-am apucat de treaba.
Am pregatit un meniu mai mult sau mai putin marocan pentru invitatii nostri: tagine (varianta cu carne si varianta de post) si o supa crema de dovleac cu morcov si cartof dulce.
Proba de foc a foc curatatul nautului… bob cu bob. A durat ceva dar a meritat 🙂
Masa de pranz a fost gata ceva mai tarziu decat am anticipat noi asa ca am primit ajutorul primilor sositi in tabara.
Dupa ce au mai ajuns cateva persoane am luam masa de pranz apoi am trecut la povesti pentru ca afara ceata parea sa domine orizontul. Asa ca ne-am retras in casa.
Seara ne-a gasit in jurul semineului, povestind fiecare cate ceva. Si inca nu era seara “de povesti”.
Noaptea tarziu s-a mai lasat ceata si am putut vedea un cer senin, plin de stele. In plus, se zareau casutele din fata pensiunii si toate formele de relief din zona. Era un cer atat de clar ca nu-ti venea sa crezi ca toata ziua a fost ceata si nu s-a putut vedea nimic.
A doua zi dimineata ne-am trezit cu totii cu gandul la zapada si la plimbarea cu sania pe care aveam sa o facem. Vremea a tinut cu noi de data asta si am avut parte de o dimineata frumoasa 🙂
Intorsi la pensiune am luat masa de pranz pregatita de gazdele noastre apoi, dupa ce ne-am odihnit putin ne-am impartit in 2 echipe si am gatit.
Intre masa de pranz si gatitul de dupa amiaza am savurat cu totii un vin fiert. Cu scortisoara, bineinteles.
Eu am fost fotograf oficial al taberei asa ca m-am implicat in special in partea de fotografie ca sa iti arat si tie ce a iesit. Am participat totusi la partea de gatit dulciuri, turta dulce mai exact.
A fost foarte mare distractia in bucatarie…cu totii lucram la cate ceva, era o galagie si o forfota la noi de te speriai daca nu stiai ce se intampla acolo 🙂
Ce am gatit cu totii: ciorba de varza Shchi, peste cu sos de rosii Spadliuka, placinta cu orez Pirozehki si turta dulce.
Cam ce vezi mai jos 🙂
Dupa gatit, am decorat bradul (brad natural…de cand n-am mai impodobit un astfel de brad!), am desfacut cadourile si am stat de povesti la semineu (un fel de “gura sobei” improvizata 🙂 ).
Duminica dimineata ne-a intampinat un soare atat de frumos! Si sambata am avut vreme buna insa acum era cu adevarat perfecta.
Unii dintre noi s-au jucat in zapada inca de dimineata, apoi am plecat cu totii intr-o expeditie in zona: aveam sa mergem sa vedem de sus localitatea Moieciu, aflata la mica distanta. Pe drum am admirat peisajul, ne-am bucura de aer curat si de jocuri in zapada.
Am facut chiar si un om de zapada (mai multe fotografii gasesti aici).
In jurul pranzului, in drum spre pensiune, ne-am dat seama de fapt ca era ultima zi petrecuta aici si ca dupa pranz fiecare va porni spre casa. Nici nu stiu cum a trecut timpul insa noi ne-am relaxat, ne-am bucurat de zapada si de amintirile din copilarie povestite in fata semineului.
Ne-am bucurat de prieteni noi, de dans si de voie buna.
La final vreau sa il felicit pe Maxim…pentru ca el s-a ocupat singur in ultima de pregatirea curcanului care a iesit delicios 🙂
Voi reveni cu cateva povesti din tabara cat de curand. Si cu fotografii, bineinteles. Pana atunci te las in compania urmatoarelor fotografii ca sa iti faci o idee despre cum a decurs totul.
