Nici nu stiu cand a trecut seara de 28 noiembrie insa…a fost magica!

Am promis ca revin cu cateva impresii de la cea de-a treia editie a Travel Caffe, editie dedicata Romaniei in care am vorbit despre Transilvania. Mai exact despre satele sasesti din Transilvania si despre deliciile culinare pe care le gasim in aceasta zona.

Ne-am asteptat invitatii pregatiti cu multe surprize la Cafe Klein seara in jurul orei 18:30. Cred ca toata lumea a fost tare nerabdatoare sa ajunga la povestile noastre pentru ca ne-am strans cu totii destul de repede!

Invitatii au fost asteptati cu cateva “amintiri din #RomaniaAutentica”, adica cu magneti realizati din fotografiile realizate de mine si de Calin in ultimul an in Transilvania. Daca tot vorbim despre tara noastra frumoasa si daca tot se apropia Ziua Romaniei, ne-am gandit ca un magnet cu fotografii realizate chiar de noi va fi un cadou frumos 🙂

Prima parte a povestilor din aceasta seara a fost dedicata satelor sasesti din Transilvania.

Intr-adevar Transilvania este foarte mare si pentru ca a trebuit sa ma incadrez intr-o prezentare de 45 de minute(bine, recunosc, a durat o ora pentru ca nu am putit fi mai “scurta”) am ales zona cuprinsa intre Brasov si putin dupa Sighisoara.

Cand spun Transilvania spun “Romania”.

Cel putin “Transilvania” este una din cele mai cunoscute zone ale Romaniei (daca ne referim la vizitatorii care vin de peste hotare) si este zona in care se poate ajunge la fel de usor cam din orice parte a tarii ai veni.

Dar ce ascunde Transilvania?

Pai…peisaje extraordinar de frumoase, castele si cetati, sate frumoase si o multime de traditii si obiceiuri.

In ultimii 2 ani drumul nostru s-a intersectat cu Transilvania aproape in fiecare sezon iar astazi am hotarat sa facem o trecere in revista a locurilor care ne-au ramas in suflet.

Primul loc despre care am povestit a fost Cetatea Rupea, cetate restaurata si repusa in circuitul turistic din 2013.

Vazand cum este astazi Cetatea Rupea mi-am amintit ca am ajuns aici pentru prima data in jurul anilor 2000 cand era deschisa numai celor care se incumetau sa urce pe jos pana la ea si care isi asumau ca intra intr-o cetate-ruina si ca se supun unor riscuri. Fiind atrasa in mod nativ de cetati, mi-a placut si atunci, mai ales datorita privelistii pe care o ai de acolo de sus asupra satului, insa parca imi place mai mult acum cand ma pot plimba in liniste pe aleile frumos amenajate.

Satele sasesti din Transilvania

Multe dintre ele sunt “uitate”. Insa exista sate in Transilvania in care inca mai gasim traditii si obiceiuri vii si in care batranii satului incearca sa ii invete pe cei tineri cum mestesugurile cu care ei au trait.

Malancrav

Un astfel de sat este satul Malancrav despre care am auzit de multi ani incoace dar in care am ajuns anul acesta pentru prima data. Aflat la 25 km de Sighisoara in Malancrav am descoperit cea mai mare populatie de sasi intr-un singur sat. Cei de aici spun ca 50% din locuitorii satului sunt sasi autentici (ceea ce este o raritate in zona).

Nu stiu daca ai auzit vreodata de livada de mere de la Malancrav insa se spune ca satul si-a luat numele de la cuvantul “mar” iar astazi dispune de o livada de mere foarte mare din care se produce sucul “Sanatos de Malancrav” (l-am incercat si este foarte foarte bun!)

Prima atestare documentara a satului dateaza din 1305 iar astazi Satul este plin de oameni gospodari si aici inca mai gasim mestesuguri care se fac si astazi. De exemplu in sat exista in fiecare zi a saptamani posibilitatea de a participa la un atelier: de tesut, de prelucrare a lemnului, de bucatarie traditionala, impletit cosuri din rachita, tiglarie. Ce e si mai interesant este faptul ca satenii nu fac aceste “ateliere” doar pentru deliciul turistilor ci fac aceste activitati in mod obisnuit pentru ca au cerere pentru ele.

In satul Malancrav Fundatia Mihai Eminescu Trust a avut un rol foarte important. Prin programele pe care le-au dezvoltat aici ei au reusit sa ii faca pe sateni sa inteleaga importanta mestesugurilor vechi si I-au sprijinit pe acestia sa le continue. Totodata au facut cu acestia cursuri de antreprenoriat pentru a-i invata cum sa castige bani din ceea ce fac deja foarte bine si au incercat sa dezvolte si partea turistica din sat. Astazi in sat ca si unitati de cazare exista Conacul Apafi (care e si simbolul satului) si inca 4 case de oaspeti. Toate au fost restaurate de Fundatia MET cu ajutorul mesterilor din zona si apoi puse in circuitul turistic. Este de notat faptul ca de casele de oaspeti se ocupa satenii, chiar daca proprietarul caselor de oaspeti este Fundatia MET. In acest moment Fundatia cauta sa ii faca pe sateni s apreia si ei modelul lor si sa isi deschida casele pentru turisti.

Simbolul satului este Conacul Apafi iar satul este cunoscut si datorita bisericii fortificate de aici. In prezent comunitatea evanghelica din Malancrav numara 150 de persoane iar slujbele se tin aici saptamanal in limba germana.

Alma Vii

Alma Vii este cel mai “nou” sat pe care il cunosc. Aflat la 47 km de Malancrav, satul este putin mai vechi decat Malancrav, prima atestare documentara datand din 1289.

La Alma Vii tocmai s-a finalizat restaurarea zidurilor si turnurilor Bisericii. Aici Fundatia MET are un nou proces de dezvoltare a zonei iar acesta se afla la inceput. In acest moment satul beneficiaza de o singura casa de oaspeti, acesta fiind administrata de cineva venit din afara satului pentru a face acest lucru pentru ca momentan, locuitorii satului nu au fost deschisi sa faca acest lucru.

Saschiz

Daca ai trecut vreodata prin Saschiz nu aveai cum sa ratezi Turnul Bisericii Fortificate. Este simplu: acesta seamana foarte mult cu Turnul cu ceas din Sighisoara(legenda spune ca ambele turnuri au fost construite de acelasi arhitect).

Langa Turn (care nu se poate vizita deocamdata) se afla si Biserica Fortificata. Biserica a fost restaurata in urma cu 5 ani.

Biserica Fortificata din Saschiz a fost construita in 1493 pe locul unei foste basilici romanice. Biserica este dedicata Sf Stefan si a fost construita in stil gotic tarziu. Biserica dispune de un etaj fortificat.

Localitatea Saschiz mai este cunoscuta si datorita Cetatii care se afla la 2 km departare de vatra satului, pe un deal. Se spune ca aici sus la Cetate au dorit locuitorii satului sa construiasca si fortificatiile de aparare, insa, cetatea fiind destul de departe de sat si in caz de nevoie aceasta departare ar fi putut face diferenta intre salvarea locuitorilor si disparitia acestora, conducatorii din acela vremnuri au hotarat ca fortificatiile sa se faca mai bine in sat, chiar in cadrul Bisericii Evanghelice din centrul localitatii.

Crit

Atestat documentar in 1322, cu Crit am facut cunostinta toamna trecuta cand intamplarea a facut sa o cunosc pe Dna Sofia Folberth, o doamna de 94 de ani care s-a nascut aici si care astazi traieste in Germania. Din dragoste pentru satul natal aceasta vine aici in fiecare vara si sta pana cand vine frigul. Ea este “ghidul neoficial” al cetatii si adora sa stea la povesti cu oricine doreste sa o asculte. Povesteste cu mare drag despre Crit, despre cum era viata aici cand era tanara, despre oranduiala sateasca si multe altele.

Dna Sofia sta intr-o casuta mica aflata chiar in curtea Bisericii Evanghelice, langa fosta casa parohiala care a fost restaurata odata cu biserica fortificata si astazi este o frumoasa unitate de cazare cu 10 camere. Se numeste Casa Kraus si daca ai drum prin zona merita sa incerci sa mergi la ei. Trebuie sa laud si restaurantul pe care il au aici pentru ca de fiecare data cand am fost in zona, locul de luat masa a fost la Casa Kraus.

Satul Crit a beneficiat in ultimii ani de implicarea Fundatiei Michael Schmidt in restaurarea Bisericii Evanghelice Fortificate si a fostei case parohiale care astazi a fost transformata in unitatea de cazare Casa Kraus.

Pentru mine, satul Crit ramane unul special pentru ca de cand am aflat de el am inceput sa aud o multime de istorioare de demult. De “vina” pentru acest lucru este autoarea Ruxandra Hurezean care a scris doua carti dedicate acestui sat si totodata sasilor din Transilvania. Si nu le-a scris oricum, ci notand povestile doamnei Sofia si cautand si punand cap la cap datele istorice cu documentele pe care le-a mai gasit astazi.

Cartile se numesc “Crit. Istoria, povestile si viata unui sat de sasi” (poti achizitiona cartea de aici) si  “Povestea sasilor din Transilvania. Spusa chiar de ei” (poti achizitiona cartea de aici) si am avut marea placere de a le prezenta celor prezenti la “Travel Caffe Romania”.

Viscri

Viscri este poate cel mai cunoscut sat sasesc din Transilvania. Etse un fel de “sat – emblema” iar acest lucru se datoreaza in buna parte Printului Charles pentru ca asa cum stim cu totii, acesta iubeste Transilvania si de cand a ajuns prima oara aici a facut tot posibilul sa promoveze Transilvania si satele sasesti de aici.

Astazi Viscri este localitatea cea mai vizitata de turistii straini din Transilvania si acest lucru o recomanda ca si exemplu de urmat si pentru celelalte sate mai putin cunoscute dar cel putin la fel de frumoase. and ajungi la Viscri este clar ca vei vizita Biserica Fortificata insa iti recomand sa faci si o plimbare prin sat. Sa te uiti dupa “painea de Viscri” si dupa “sosetele” traditionale (care sunt de fapt un fel de papuci.

Deliciile culinare ale Transilvaniei

Dupa atatea povesti despre satele sasesti si dupa atatea imagini care i-au facut pe cei prezenti la aceasta editie a Travel Caffe sa isi faca deja planuri de calatorie in Transilvania a venit timpul sa vorbim despre ceva mai… gustos.

Prezentarea deliciilor Transilvaniei a fost facuta de Renate Nenciu de la blogul de calatorii TravelBadgers.com, iar aceasta nu putea decat sa inceapa cu o …degustare de slanina!

“Incepem cu mancarea cea de toate zilele a taranului din Transilvania, si anume slanina de porc cu ceapa rosie si pita cu cartofi. Acesta era micul dejun dar si gustarea de dupa amiaza a taranilor care mergeau la cosit fanul.” spune Renate intrand cu platoul cu slanina si servindu-i pe cei prezenti!

Ei bine, din acest moment cu totii ne-am cufundat in povesti cu delicii (mai simple sau mai complexe) ale Transilvaniei. Am aflat astfel ca “painea” era “sfanta'” in trecut, ca acesteia i se facea o cruce inainte de a fi rupta si consumata si ca aceasta nu se arunca niciodata(era “pacat”).

“Painea dateaza din perioada Paleoliticului Superior in Europa, adica cu mai bine de 30.000 de ani in urma. La români a fost privită întotdeauna ca un aliment spiritual şi ca un dar al cerului. În fiecare zi, creştinul practicant se roagă pentru „pâinea noastră cea de toate zilele” mai spune Renate).

Am continuat apoi cu povesti depsre cum era micul dejun la tara (cand eram noi copii), despre tipurile de branzeturi (in Transilvania se mananca multa branza), despre branza de Nasal (care este o branza autenyic romaneasca) si usor usor am ajuns la desert!

Unul din deserturile traditionale ale sasilor este “lichiul” sau “henclesul”, insa putini sunt cei care stiu ca si turta dulce se trage tot de prin Transilvania.

Si pentru ca seara nu se putea incheia fara “ceva dulce”, ei bine, partenerii nostri de la Romanian Art & Craft ne-au facut o mare surpriza: ne-au adus  omuleti din turta dulce cat sa ne indulceasca pe toti si sa ne duca cu gandul la copilarie si la Sarbatorile de iarna care tot se apropie!

Seara s-a incheiat cu o multime de zambete si premii dulci oferite de Romanian Art & Craft si cu promisiunea sa mai facem astfel de evenimente! (albumul cu toate fotografiile serii il gasesti aici).

Pentru mine aceasta a fost cea mai reusita editie a Travel Caffe de pana acum si abia astept sa o fac pe urmatoare. Si cum Romania este mare cu siguranta unele din editiile viitoare vor fi dedicate tot Romaniei! Ramane acum de vazut ce zona sa aleg mai intai 🙂

La final vreau sa multumesc tuturor celor implicati in eveniment: Renate si Catalin Nenciu – TravelBadgers.com pentru frumoasa prezentare culinara care ne-a dus pe toti cu gandul ca TREBUIE sa mergem mai repede in Transilvania pentru a ne bucura de astfel de bunatati, Calin Stan – TheDrone.ro pentru sustinerea Romaniei prin fotografie – imaginile aeriene pe care ni le-ai pus la dispozitie arata cu adevarat frumusetea (poate uitata) a satelor sasesti din Transilvania , Alexandra Ungureanu – Romanian Art & Craft  pentru faptul ca sustineti Romania in multe feluri si pentru faptul ca faceti campanii de promovare a valorilor Romanesti si, bineinteles, pentru faptul ca ne-ati fost mereu alaturi si Toni Tatar pentru gazduirea la Cafe Klein.

Si, bineinteles, vreau sa multumesc tuturor celor care au fost prezenti la aceasta editie a Travel Caffe. Va astept cu drag si la editiile viitoare!

Totodata iti multumesc si tie, cel care ma citesti. Sper ca povestile de calatorie pe care le-ai gasit aici pe blog sa iti fie de folos si te astept si pe tine la viitoarele editii Travel Caffe!