Iti spuneam in articolul trecut ca NU sunt o persoana sportiva.

Toata viata mea am ales activitatile obisnuite, de cate ori am mers in locatii noi am testat diverse lucruri, fara a-mi lua “riscuri”. Am incercat mereu activitatile care erau la indemana tuturor (vizite la diverse obiective turistice si in orase, drumetii, degustari de mancaruri traditionale, miscare in aer liber, sporturi usoare precum inot, volei, etc) si am evitat tot ce tinea de sporturi extreme.

Pe de alta parte mi-am dat seama ca mi-ar placea sa TRAIESC DIN PLIN mai mult si sa fiu SPECTATOR mai putin. Admiram persoanele care aveau CURAJUL  sa incerce tot felul de lucruri noi si imi doream sa fac si eu asta.

Ceva ma oprea si nu stiam ce. Mi-am dat seama ca aveam o TEMERE insuflata de catre parinti in copilarie.

Dupa mai multe tentative (timp in care am testat putina aventura la jeep safari si in Parc Aventura), am hotarat ca anul acesta sa largesc sfera sporturilor pe care le cunosc si sa incerc lucruri noi.

Pentru ca nu incercasem niciodata un sport de iarna, am zis ca acum este un moment bun. Doar este iarna si ne bucuram de zapada din plin.

Am ales snowboardul ca si prim sport de iarna pe care sa il incerc si am pornit spre Sinaia.

Aveam o strangere de inima si mi-am zis ca nu exista decat 2 variante pentru mine:

ORI IMI RUP CEVA, ORI MA VOI SIMTI ATAT DE BINE PE SNOWBOARD INCAT VOI SPUNE CA M-AM NASCUT PE PARTIE.

Am plecat cu gandul ca voi avea o zi minunata, voi invata un sport nou si ma voi SIMTI EXTRAORDINAR pe partie.

Si asa a si fost…. Nu ma asteptam sa iasa atat de bine si atat de diferit in acelasi timp…

Sa-ti povestesc …

Duminica dimineata la ora 6 eram in Gara de Nord, la timp pentru a prinde trenul spre Sinaia. Pe drum ma intrebam cum va fi vremea si imi doream sa fie o zi cu soare, numai buna pentru snowboard.

Am ajuns in jurul orei 9 in Sinaia si de la gara am zis sa fac incalzirea urcand pe jos spre partie. A fost un drum frumos si plin de zambete. Atat eu cat si prietenii mei abia asteptam sa ajungem sus sa inchiriem echipament si sa ne bucuram de zapada.

Nici nu stiu cat a durat drumul spre partie pe jos (aproximativ o ora cred), insa o data ajunsi sus am inchiriat echipamentul si am luat telegondola pana la Cota 1400. Era frumos si se anunta o zi extraordinara.

A fost ciudat cand m-am pus pentru prima oara snowboardul. Mereu am crezut ca ma voi simti “imobilizata” pe snowboard pentru ca trebuia sa stau cu picioarele fixate acolo. N-a fost asa deloc. Mi se parea cel mai obisnuit lucru.

De ce mi s-a parut atat de normal si simplu?

Pentru ca a fost cineva acolo care sami explice cum stau lucrurile si a facut in asa fel incat totul sa para foarte simplu. Unul din prietenii cu care am fost la Sinaia este pasionat de snowboard si m-a invatat si pe mine cate ceva. Este vorba de Mihai Dascalu, iar el este pasionat de muuuulte sporturi de aventura. Chiar organizeaza iesiri pe la munte si la mare, oriunde se poate incerca o activitate sportiva mai mult sau mai putin periculoasa . Poti fi la curent cu aceste iesiri daca il urmaresti pe Mihai pe blogul lui, Traieste Aventura.

Sa revin la povestea mea. Spuneam ca mi s-a parut totul simplu si natural.

Prima data am invatat sa imi leg boots-ii de snowboard 🙂 A fost dificil as putea spune pentru ca parea ca am 2 maini stangi cand incercam sa ii leg. Am reusit pana la urma.

Apoi a urmat prima provocare: sa ma ridic de jos.

Am zis “NU POT“. Vedeam snowboardul atat de drept sub mine si parca “MA TINEA” ceva si nu stiam cum sa ma ridic. Mi-am zis atunci sa ma iau dupa instinct.

Si asa am facut. Am reusit sa ma ridic putin insa..snowboardul aluneca… asa ca am avut nevoie de ajutor pentru ca in secunda 2 m-am trezit din nou pe jos.

Cu putin ajutor m-am ridicat si am testat primele miscari stanga-dreapta. Am inceput sa sar putin. Imi amintesc ca era chiar foarte funny si ma bucuram ca un copil ca POT SA STAU IN PICIOARE.

Asta a fost PRIMA REUSITA.

Am vrut apoi sa vad daca pot sa ma si misc. Pe plan orizontal era in regula, desi imi era greu sa ma deplasez intr-o anumita directie. Nu controlam bine snowboardul si nu aveam siguranta ca voi reusi.

Am mers mai departe si am ales sa nu-l mai iau pe “NU POT” in brate. Am zis ca am venit aici sa INVAT si asta se intampla.

Am reusit sa ma deplasez (cu ajutor) pana spre o parte putin inclinata a partiei. Era o priveliste minunata in jos, tare as fi scos aparatul sa fac o poza 🙂 Insa mi-am amintit ca ma aflu acolo ca sa imi INVING FRICA  legata de sporturile “extreme”.

La prima tentativa de a ma misca pe portiunea inclinata a partiei am avut impresia ca pic. N-a fost asa pentru ca “primii pasi”(primi metri pe partie de fapt) i-am facut fiind ajutata.

Am capatat INCREDERE si am zis atunci ca nu mai e nevoie sa fiu tinuta de ambele maini ci doar de o mana. Si a functionat 🙂 Am mers asa psana la baza partiei.

Acolo mi-am dat jos snowboard-ul si am urcat din nou de unde am plecat ca sa incerc sa ma dau din nou.

Am reluat intregul proces de a lega snowboard-ul de boots, de a ma ridica in picioare. De data asta M-AM RIDICAT SINGURA si am RAMAS IN PICIOARE.  N-am mai cazut.

Nu stiu cum se vedea insa simteam ca am un zambet larg pe buze. REUSISEM!

Apoi, am pornit. M-am miscat de pe loc si am vazut ca merge! Am invatat sa pun frana pentru ca luasem putin viteza. M-am oprit din nou, apoi am plecat mai departe.

Nu eram foarte sigura daca miscarile pe care le faceam erau cele bune, insa am primit INCURAJARI de la Mihai lucru care a fost foarte important.

Mi-a spus “Tu ai niste miscari foarte misto dar nu esti constienta de ele”.

Aici am facut eu legatura cu cele 2 lucruri care am spus ca se pot intampla in momentul in care voi incerca snowboardul: deja ma simteam foarte bine pe partie, ma BUCURAM ENORM ca POT sa fac snowboard.

Ceea ce m-a bucurat si mai mult a fost ca am fost filmata in timp ce MA DADEAM SINGURA CU SNOWBOARD-UL si stiam ca astfel imi voi putea analiza miscarile si stangaciile pe viitor. (nu am vazut inca filmarea dar abia o astept!)

Ajunsesem din nou jos la baza partiei. Mi-am scos snowboardul si am pornit din nou in sus, sa mai incerc o data. Capatasem CURAJ si incepuse SA-MI PLACA.

Am ajuns sus, m-am ridicat pe placa si am pornit. Am mers spre stanga, am franat, am schimbat directia apoi. Eram TOT IN PICIOARE. Ma bucuram din ce in ce mai mult de acea zi cu soare. Imi INVINSESEM FRICA  si faceam CEVA MISTO, ceva care nu credeam in urma cu cateva luni ca voi face vreodata.

Am continuat sa cobor cu snowboard-ul. Imi placea senzatia si imi placea ca invatasem destul de mult pentru o prima zi.

M-am oprit apoi pentru o secunda. Am franat si m-am oprit. Obosisem deja. M-am DEZECHILIBRAT putin si am cazut…. GRESEALA MEA a fost ca in cadere m-am sprijinit in mana. Am ajuns pe jos pe partie….si am constatat ca MI-AM RUPT MANA.

AM RAMAS CALMA, desi nu-mi venea sa cred CA MI S-A INTAMPLAT CEVA ATAT DE STUPID. Nu ma accidentasem niciodata atat de grav iar acum , dintr-un dezechilibru minor ajunsesem sa patesc asta. Macar de pateam ceva FACAND snowboard!

Am mers apoi catre punctul de prim ajutor de pe partie. Eram relativ ok, am mers singura pana acolo, insa eram putin nelamurita de cele intamplate.

Imi amintesc si acum care a fost PRIMUL GAND dupa ce mi-am rupt mana (in momentul respectiv nu stiam ca e rupta si credeam ca e doar sucita):

“SI CE DACA AM CAZUT? AM REUSIT LA SNOWBOARD AZI SI ABIA ASTEPT SA MERG DATA VIITOARE!“

Am mers apoi la spital, iar in urma radiografiei s-a stabilit ca mana e rupta si ca urmeaza sa stau cu ea in ghips mai multe saptamani.

Drumul spre Bucuresti a fost tacut insa ceva se schimbase la mine. Mai multe lucruri se schimbasera de fapt:

• IMI INVINSESEM FRICA de a incerca ceva riscant
• Imi INDEPLINISEM UN VIS,  acela de a incerca un sport de iarna
• mi-am dat seama DE CE AM CAZUT STUPID (lipsa de antrenament, de miscare in general m-a facut sa obosesc repede)
• AM INVATAT ca AM NEVOIE DE SCHIMBARI IN VIATA MEA pentru a fi mai sanatoasa (am HOTARAT sa fac  miscare mai multa de aici inainte)

Faptul ca mi-am rupt mana nu m-a speriat. A fost doar un semn de alarma legat de SCHIMBARILE  pe care le fac in viata mea si de faptul ca imi plac PROVOCARILE.

Stiu ca suna ciudat insa nu pot spune decat ca “MI-AM RUPT MANA. MAI VREAU LA SNOWBOARD!“

De cele mai multe ori ne dam seama de anumite lucruri foarte importante pentru noi abia atunci cand SE INTAMPLA CEVA. Ceva care sa ne faca sa ne dam seama ca lucrurile pot fi DIFERITE si ca PUTEM SA NE INVINGEM ORICE FRICA  pentru a ne IMPLINI UN VIS si pentru a TRAI VIATA PE CARE O DORIM, iesind din zona de confort (obisnuinta in care ne aflam).