Cand eram mica si le-am spus alor mei “Vreau sa merg in tabara cu copiii de la scoala”, am primit urmatorul raspuns “Numai parintii care nu au suficienti bani sa mearga impreuna cu copiii lor in vacanta ii trimit in tabere. Noi mergem cu tine in fiecare an in vacanta!” Am fost dezamagita, bineinteles, dar…m-am conformat dorintei parintilor.
Parintii mei mi-au dorit intotdeauna binele, au vrut sa ma bucur de copilarie, de vacante si sa fiu mereu in siguranta. Si am avut o copilarie fericita si vacante minunate, insa la capitolul socializare cu cei de varsta mea la momentul respectiv nu a fost totul la fel de reusit.
Este minunat sa ai persoane carora le pasa alaturi de tine, insa grija prea mare nu este buna intotdeauna.
De ce spun asta? Iti explic imediat. Am 2 exemple:
- un copil crescut cu multa grija, un copil caruia nu i-a lipsit nimic, a avut mereu ce si-a dorit, s-a bucurat tot timpul de copilarie, de jucarii, de atentia parintilor
- un copil care nu a avut parte de prea multa atentie in copilarie, un copil care a trebuit sa-si poarte singur de grija, care nu a avut prea multe bucurii de-a lungul copilariei
Dintre cei 2 copii, care crezi ca se va descurca mai bine in viata? Al doilea, bineinteles, pentru ca el este deja obisnuit sa se descurce singur, sa-si poarte de grija si sa mearga mai departe orice s-ar intampla.
Cele de mai sus sunt doar 2 exemple extreme. Asta nu inseamna ca toti copiii carora nu le-a lipsit nimic niciodata nu se vor descurca de-a lungul vietii si nici ca cei care nu au fost atat de norocosi sa aiba atentia si iubirea parintilor se vor descurca de minune.
Ce vreau eu sa punctez aici este libertatea unui copil, modul cum a fost crescut astfel incat sa fie pregatit pentru toate incercarile vietii.
Poate nu ai sa crezi, dar taberele sunt un bun exemplu! Iata de ce:
- Un copil care merge in tabara este “responsabilizat”, stie ca trebuie sa-si poarte singur de grija si stie ca va avea pe cineva alaturi (educatoarea/invatatoarea de obicei) in cazul in care are nevoie de ceva.
- Copilul trimis in tabara are ocazia sa stea o perioada intre cei de varsta lui, sa se joace, sa invete alaturi de ei, sa socializeze. Acesta este un alt lucru foarte important de care trebuie sa tii cont atunci cand te gandesti daca iti trimiti copilul in tabara sau nu!
- Copilul respectiv are ocazia sa invete lucrurile singur, are ocazia de a se afla in competitie cu ceilalti si de a se dezvolta mult mai mult decat daca ar merge intr-o vacanta linistita cu parintii (Atentie, aici nu spun ca vacantele cu parintii nu sunt de dorit! Vreau doar sa punctez ceea ce CASTIGA un copil care merge in tabara).
- Cand se intoarce acasa din tabara, copilul tau va avea un alt tonus, o alta energie, fiind motivat intr-o directie sau alta de energia data de grupul cu care a fost in tabara.
- copilul tau capata mai multa experienta in ceea ce priveste relatia cu oamenii si are parte de experiente inedite.
- este posibil ca in urma unei tabere, copilul tau sa-si descopere un talent sau sa observe ca ii place o activitate anume mai mult decat altele. Este minunat daca se intampla asta pentru ca in ziua de astazi la scoala nu se pune accent pe talente iar copiii talentati sunt lasati deoparte de sistemul de invatamant.
Dupa cum vezi, taberele ofera multe beneficii de dezvoltare pentru copilul tau, de aceea cred ca nu trebuie sa existe vreun copil care sa nu fi mers niciodata in tabara.
Bineinteles, atunci cand vrei sa-ti trimiti copilul in vacanta in tabara este bine sa verifici locatia in care va merge, activitatile pe care le va avea, colegii cu care va merge. Este bine sa te asiguri dinainte cum vor fi conditiile ca sa stii ca copilul tau va fi in siguranta si ca va avea parte de un program care il atrage.
Ca sa inchei povestea din copilaria mea vreau doar sa spun ca am mers pana la urma in tabara, dar abia in liceu, cand am mai crescut si parintii mei au realizat ca imi pot purta singura de grija 🙂
Iar in acea prima tabara in care am fost am realizat ca “am pierdut” multe pana in acel moment pentru ca nu mai participasem la astfel de vacante. Am recuperat pe parcurs, iar astazi incurajez calatoriile pentru toata lumea: de la copii la tineri, la adulti si la persoane de varsta a treia.
Este bine sa participi la activitati potrivite varstei tale, iar taberele sunt un exemplu foarte bun de activitati legate de dezvoltarea copilului tau.
pentru cei interesati recomand sa se uite si pe http://www.scout.ro (Cercetasii Romaniei)
Un mare “da” pentru taberele de genul asta. Nici eu nu am fost in tabere cand eram mica, si asa de mult imi doream…
Aaaa.. mi-am adus aminte: prin luna mai anul asta, cand am facut un traseu in Piatra Craiului, am fost foarte surprinsa sa va ca, in timp ce toti din grupul meu (oameni in toata firea) dormeam in cabana, la Curmatura, era acolo un grup de copii cu varste asa… intre 6-7 si 8-9 ani cred. Erau cu cativa insotitoti tineri crec ca de circa 20-25 ani… Erau cercetasi… nu mai stiu cum se numeau “Micii cercetasi” saua sa ceva… Si ghici ce: copii astia, cu totii,dormeau la cort (in luna mai vrema nu e chiar calda si era si un pic de ploaie…). Sincer, m-am simtit un pic jenata… Iar daca ma intrebi daca erau bosumflati sau nemltumiti cu asta (cum poate am fi unii dintre noi)… nici vorba! Era un raset pe ei … si o harmalaie… si o fericire… de neimaginat!… In continuare spun: INTOTDEAUNA avem ceva de invatat de la copii, indiferent de varsta lor. Sa nu uitam asta si fim atenti la ce putem invata! Te pup, Carmina
Foarte tare articolul si tema lui.
Daca as fi tatic cu siguranta mi-as lasa copii in tabere.E locul in care incepe sa invete sa traiasca pe propriile picioare. Ca sa nu mai vorbesc de socializare…pe care o exerseaza de mic.
Ma bucur daca v-a placut tema aleasa 🙂 Va mai urma un articol legat de tabere cat de curand!