Suntem in era internetului si a comunicarii. Totul parca se intampla mai repede decat acum 10 ani de exemplu, informatia circula cu mult mai repede decat te-ai fi  gandit acum 20 ani, iar copiii nostri cunosc cu totul altfel lumea inca de mici.

Imi amintesc cum eram in copilarie. Ma jucam afara, la soare, alergam cat era ziua de lunga. Primavara abia asteptam sa infloreasca pomii si petreceam cea mai mare parte a timpului descoperind natura, bucurandu-ma de parfumul florilor si de curcubeul naturii.

Vara imi placea sa merg la tara la matusa mea. Imi amintesc cum stateam cate o luna in acel sat mic in varf de munte. Imi placea la nebunie pentru ca acolo eram in natura, ma simteam in largul meu. Matusa mea nu avea telefon, iar cu telefoanele mobile nu existau pe vremea aceea, mergeam o data pe saptamana la posta ca sa o sun pe mama 🙂

Imi amintesc cu nostalgie aceste momente si stiu ca din pacate ele nu se vor repeta. Nici macar atunci cand voi avea copii nu cred ca voi privi lucrurile la fel ca in copilaria mea, desi cel mai probabil imi voi retrai o parte din copilarie alaturi de copilul meu.

Astazi cred ca e cu totul diferit sa fii copil. Astazi avem internet la scoala si acasa, iar telefonul mobil este nelipsit chiar si copiilor din scoala generala.

Ne-am “automatizat” in ultimii ani si parca nici nu mai concepem sa traim fara telefon mobil, laptop, internet de mare viteza…. Nu zic ca e un lucru rau, insa parca am uitat sa ne mai bucuram de viata si suntem prea mult conectati cu viata virtuala.

Am observat ca si atunci cand mergem in vacante, ne luam fie telefonul cu roaming activ, fie laptopul, fie.. GPS-ul. Nelipsitul GPS …

Ce-i drept, GPS-ul este de mare ajutor atunci cand pleci la drum prin tari straine. Totul este sa fie updatat la zi. Doar apar drumuri noi destul de repede acum.

Imi amintesc acum de o alta intamplare haioasa….poveste legata de GPS.

Acum vreo 3 ani, chiar dupa sarbatorile de iarna, am plecat in vacanta in Innsbruck. Impreuna cu cativa prieteni m-am urcat in masina si am pornit la drum. Fiecare masina avea GPS-ul ei, bineinteles.

Pe drum, am constatat ca GPS-urile masurau distanta diferit unul fata de celalat si nici nu mai stiai pe care sa-l consideri “mai bun”

Ne-am oprit in Salzburg pentru o plimbare pe jos si, pentru ca nu aveam o harta a orasului (am omis sa spun ca mie imi plac foarte mult hartile fizice, acelea de hartie) si parcasem destul de departe de centru am zis sa luam cu noi unul din GPS-uri si sa-l trecem pe modul pietonal. Zis si facut. Ne-am plimbat prin Salzburg, am vizitat cate ceva apoi ne-am intors la masini ca sa ne continuam drumul spre Innsbruck.

Am pus GPS-ul la loc in masina si am setat destinatia Innsbruck. Am pornit din nou la drum. Drumul parea a continua printr-un cartier de case foarte dragut. Am vazut acolo unele dintre cele ma frumos decorate case! Aveau flori peste tot la geamuri si pareau tare bine ingrijite si abia inflorite desi era luna ianuarie.

Admirand noi casele deosebit de frumoase ne-am dat seama ca drumul se ingusteaza din ce in ce mai mult, era destul de intortocheat si nu intelegeam cum de “acela era drumul principal”. Am mai mers putin pana cand GPS-ul a spus sa mergem 500 m inainte. Problema era ca in fata noastra se afla un mic pod de lemn, pod pe care nu ai fi putut trece cu masina in veci 🙂 Avea in jur de un metru si un pic latime!

Si atunci am inteles ce se intamplase!

Uitasem GPS-ul pe modul pietonal cand ne-am intors din plimbarea prin Salzburg 🙂

Am ras, bineinteles, am facut setarile corecte de aceasta data si ne-am continuat drumul catre Innsbruck.

Stau si ma gandesc acum cat de “dependenti” am fost de acel GPS si nu-mi vine sa cred. Dar a iesit o amintire haioasa din toata aceasta intamplare.

Dupa cum spunea, prefer hartile traditionale, cele de hartie. De ce? Pentru ca imi dau senzatia de imagine globala, vad intreg orasul, pot cauta orice adresa am nevoie si, bineintele,s orice obiectiv turistic important. Mentionez ca sunt fan al hartilor turistice si nu neaparat al celor rutiere. Cel mai bine ar fi sa am o varianta combinata din cele 2 tipuri de harti: pe o harta rutiera as suprapune o harta turistica. Asta ca sa fiu sigura ca nu ratez nimic din ce e de vazut in orasul respectiv.

Stiu ca GPS-urile sunt moderne si ca pot oferi mult mai multe decat o harta obisnuita de hartie, insa alegerea mea va fi intotdeauna o harta traditionala.

O harta o pot avea la indemana oricand, imaginea de ansamblu a orasului fiind esentiala pentru mine. Pe langa acest lucru, utilizarea unei astfel de harti imi da libertate. Simt ca nu sunt conectata la lume avirtuala si ca macar in vacanta ma pot bucura de natura, de necunoscut, de surprize si experiente numai bune de povestit!

Tu ce alegi intre un GPS si o harta si de ce? Sunt curioasa cati iubitori ai hartilor traditionale mai exista!