Nu știu ce pasiuni te mână pe tine, dar nu prea am văzut până acum om plecat în vacanță să nu tragă după el un aparat foto, fie ”săpunieră”, fie DSLR, sau măcar un telefon cu cameră. E deja în firea lucrurilor, e o supra-abundență de fotografii din concedii, mai bune sau mai slabe. Poze să fie.

De ce oare?

Eu cred că indiferent de priceperea fiecăruia, când ajungi într-un loc care îți place, vrei cumva să ți-l lipești de suflet. Ți-l însușești. E al tău, l-ai luat acasă pe suport digital. Fie te bucuri când ajungi cu imaginea acasă, fie te necăjești că n-a ieșit așa cum văzusei tu, important e că la fața locului apeși pe declanșator.

Nu m-apuc doamne-ferea de a face vreo lecție de fotografie aici, că nu-s în măsură. Însă dacă tot începurăm așa povestea, să îți zic un singur sfat pe care l-am primit și eu la rândul meu de la alții mai pricepuți și pe care, când îl aplic, parcă ies imaginile ceva mai bine:

Nu te grăbi!

Uită-te un pic în jur. Ce vezi? Ce îți atrage atenția așa de mult încât vrei să-i faci o poză? Lasă-ți un răgaz să pricepi ce vezi, apoi pozează. O să vezi că un pic de răbdare va duce la rezultate mult mai bune.

Și dacă tot vorbesc de răgaz, în Corfu Town mi-am luat tot răgazul din lume la pozat cetatea și orașul. Bine, tot răgazul au însemnat orele pe care le-am avut la dispoziție să vizităm orașul, dar odată scăpați printre zidurile cetății vechi, parcă nu ne mai dădeam duși.

Sus pe ziduri. Vaporaș, fort, ferry, marina, catarge. Flori. Albastru. Jos de pe ziduri – turnul semeț, orașul care se vede splendid din cetate, iar vaporaș și iar albastru.

Cetatea datează din perioadă bizantină dar fortificațiile principale au fost construite de venețieni. Apoi au fost reconstruite de britanici, după ce au suferit diverse asalturi (conform principiului – păzea, dau turcii!). Nu mă pricep la date istorice  și de altfel nici nu cred că ăsta-i rolul meu aici să spun când și de cine a fost contruit ce. Că dacă n-am inimă pentru asta nici nu cred că-mi iese cum trebuie. Dar ce știu sigur e că trebuie să te conving să te duci să o vezi cu ochii tăi.

Dacă însă mă întrebi cum e și de ce mi-a plăcut să merg acolo, știu să-ți spun că are arcade în care lumina cade formând mereu noi umbre și forme, că are porțiuni de iarbă grasă, verde, în care m-am întins să mă ”conectez” la ce-i important, nu la internet. Că am băut sus la terasă o cafea tare bună, cu ochii pe ambarcațiunile din zare, fără o grijă pe lume, poate doar cu o curiozitate – ”unde se duc vapoarele când se duc?”

După ce am terminat de studiat fiecare colțișor al cetății am hotărât să nu-i mai dăm totuși încă un ocol, deși mai aveam încă ce fotografia și să luăm și orașul la pas.

Ba întinși pe jos pe dalele de piatră, ba cu ochii pe sus după rufele atârnate să se zvânte în bătaia vântului pe frânghii cu scripeți, ba prin piețe și pe lângă terase romantice, vânând vreo rază de soare, am făcut în orașul vechi la fel ca și în cetate: vânătoare de imagini.

La un moment dat, fiind un pic cam răcoare, că vântul lucra din greu la uscatul hainelor, ne-am adăpostit într-o curte interioară și-ntr-un pahar de tsipouro. Mie ouzo, băutura cea mai cunoscută a Greciei nu-mi place, însă tsipouro mi se pare că are o aromă mai fină, mai prietenoasă. Desigur, depinde cât de bine e făcut, că dacă n-ai noroc poți să nimerești o țuică șleampătă.

Seara ne-a prins tot pe străzi, tot cu aparatele în mâini. Cu ocazia asta am ratat cina, dar am încercat un ”gyros cu de toate”. Din păcate, cel mai mult avea sare într-însul. Deh, și Corfu are capcane pentru turiști, nu avea cum să fie scutit.

Și totuși, m-aș întoarce și mâine în Corfu. Să-l mai pozez, să mă mai pierd pe străzi.

Hai, vii cu mine?

Acest articol a fost scris cu ocazia infotripului “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.com in parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti, TravelWithaSmile.net, LAMONZA si Art & Craft.

Autor: Ina Popa