Povestea mea în Haferland începe în vara lui 2016 cu prima oprire la atelierul de prelucrarea a lemnului Școala-Berufsausbildung din Rupea. Participăm la un infotrip de promovare a zonei “Haferland” și eram foarte curioasă de ce avea să urmeze. Acesta a fost primul contact cu cultura locului și cu dorința de a duce tradiția mai departe.

Aveam să aflu că Haferland înseamnă “Țara Ovăzului” (reprezentând zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara) și că denumirea vine din vechime pe când sașii erau prezenți în această zonă a Transilvaniei și pe când existau plantații de ovăz.

Astăzi au mai rămas puțini sași în satele din Transilvania, iar ovăz nu se mai cultivă.

Cu toate acestea, Fundația M & V Schmidt împreună cu Fundația Tabaluga (Peter Maffay) a inițiat acum 8 ani de zile festivalul numit “Săptămâna Haferland” cu dorința de a readuce la viață comunitatea săsească din zonă și de a transmite generațiilor viitoare valorile acesteia. Au deschis festivalul satelor din Transilvania, în fiecare an adăugându-se câte un sat participant până s-au făcut astăzi 10 sate: Criț, Saschiz, Viscri, Rupea, Roadeș, Meșendorf, Cloașterf, Bunești, Homorod, Archita. Prin acest festival și-au dorit să promoveze cultura săsească atât sașilor care veneau în vacanțe aici în fiecare vară, cât și românilor care vizitau această zonă a Transilvaniei, iar inițiativei lor s-au adăugat și parteneri precum Fundația Adept și Fundația Mihai Eminescu Trust.

În 2016 aveam să particip pentru prima dată la festival și aveam să descopăr cum dedicarea oamenilor și dorința de a reînvia tradițiile fac minuni. Am participat de atunci în fiecare an la festival, l-am văzut crescând, l-am văzut păstrând lucrurile învățate de la un an la altul și încântându-se vizitatorii cu activități unice (olărit, pictură pe lemn, jocuri interactive pentru copii), cu mâncare realizată cu multă grijă după rețete săsești vechi, cu concerte în bisericile fortificate care au răsunat din nou a viață, cu oameni ducându-și pasiunea mai departe și cu peisaje cum numai în Transilvania găsești.

Weekendul trecut am urmărit cu mare drag ediția a opta a festivalului Săptămâna Haferland în online, pe Facebook. Da, mi s-a făcut dor de festivalul “offline” cum îl știam, de căldura toropitoare de care aveam parte de fiecare dată (și de care mă plângeam!) și sper că începând de anul viitor festivalul să se poată ține din nou la el acasă, în Haferland.

Până atunci însă, ca să mai treacă dorul, am căutat în arhivele cu fotografii pe care le-am făcut de-a lungul anilor și iată că a ieșit acest articol cu informații și fotografii din zonă care să îți arate frumusețea locului și care să te facă să ajungi și tu în Haferland pentru o vacanță liniștită în locuri mai puțin știute.

Unde este Haferland?

După cum spuneam mai sus, zona Haferland este partea din Transilvania cuprinsă între Rupea și Sighișoara.

“Haferland” în limba germană înseamnă “Țara Ovăzului“, iar numele vine din trecut, când aici trăiau foarte mulți sași și se cultiva în special ovăz în acest loc. Cum limba germană era vorbită la ordinea zilei atunci, iată că denumirile au rămas tot în germană și astăzi.

De-a lungul celor 4 ani în care am participat la fiecare ediție a Săptămânii Haferland am reușit să cunosc 10 localități ce fac parte din Haferland, iar astăzi mă bucur să îți povestesc despre ele din punct de vedere al activităților pe care le poți face acolo și al vizitelor. Satele sunt: Criț, Saschiz, Viscri, Rupea, Roadeș, Bunești, Homorod, Archita, Cloașterf, Meșendorf. La acestea adaug și Sighișoara, însă, cum aceasta este deja o destinație cunoscută o să o las deoparte pentru un articol viitor.

Ce putem vedea, ce putem face în Haferland și unde ne cazăm?

Vara aceasta petrecem mai mult timp în țară și, cum cu toții căutăm locuri înconjurate de natură și mai puțin aglomerate, m-am gândit că este binevenit acest articol dacă și tu ești în căutare de astfel de locuri.

În satele acestea din Transilvania nu am văzut niciodată aglomerație și am fost pe aici nu numai pe perioada festivalului în ultimii ani, ci și în alte perioade pe tot parcursul anilor. Într-adevăr, pe perioada în care avea loc festivalul offline în toată Transilvania era destul de multă lume, găseai mai greu cazare, însă, odată aflat în destinație, nu simțeai aglomerația deloc.

Satele mai sus menționate se află pe sau în apropiere de drumul european E60, acestea fiind destul de întinse astfel încât, odată ajuns aici, fiecare să meargă în zona lui de interes fără a crea aglomerație.

Mă uit pe harta de mai sus și descriu în continuare ce se poate vizita în fiecare zonă pornind de jos în sus, de la Rupea până la Saschiz.

Astfel, dacă ai trecut vreodată prin zonă vei recunoaște de la depărtare Cetatea Rupea. Aceasta este destul de impunătoare și, mergând dinspre Brașov spre Sighișoara, nu ai cum să o ratezi trecând prin localitate și privind pe partea dreaptă a drumului. Cetatea Rupea a fost restaurată în urmă cu câțiva ani și redată publicului în 2013, reprezentând astăzi unul din principalele puncte de atracție ale Transilvaniei. Detalii despre programul de vizitare găsești aici.

Tot în Rupea un punct de atracție este și Biserica Evanghelică Fortificată, aflată chiar în centrul localității, însă aceasta se află încă în restaurare și deocamdată nu poate fi vizitată.

Homorod este următoarea destinație de pe hartă. Localitatea este destul de mică, dar pitorească, punctul principal de atracție fiind Biserica Fortificată de aici. Aceasta nu are un program de lucru anunțat însă poate fi vizitată la cerere (detalii despre acest lucru și un număr de telefon la care poți suna pentru a ți se deschide porțile bisericii găsești aici). Și dacă tot ai ajuns aici, ia-ți puțin timp și aruncă un ochi pe străduțele din jur. Vei descoperi un sat ce își păstrează încă patina timpului și o liniște cum nu ai mai “auzit” demult.

Viscri: nu știu dacă Viscri mai are nevoie de vreo prezentare. Acesta a fost primul sat cunoscut al Transilvaniei și este pe buzele tuturor celor care ajung aici, turiști străini și români deopotrivă.

Mă bucur să îți spun însă ceva: chiar dacă la Viscri au ajuns mai mulți turiști față de celelalte sate din Transilvania, localitatea și-a păstrat farmecul și, de-a lungul timpului, s-au restaurat noi case ce au fost transformate în unități de cazare dar și alte mici afaceri.

Când ajungi în Viscri este clar că trebuie să mergi la Biserica Fortificată ce se vede din orice colț al satului. Și este musai să vezi și micul Muzeu construit chiar la Biserică într-o construcție adiacentă, chiar în zidurile fortificate. Vei avea ocazia să urci chiar și într-un turn aici de unde vei vedea pe de o parte biserica și pe de altă parte o bucată de sat.

Totodată, la o plimbare pe jos prin sat este bine să te oprești la porțile unde vezi obiecte tradiționale. În acest sat există o “vecinătate a femeilor” (un fel de organizație) care și-a unit forțele și care pregătește faimoșii papuci de Viscri (realizați manual din pâslă) alături de șosetele de lână, dar și țesături locale. Și mai e ceva: au o mică terasă undeva în spatele Bisericii Fortificate unde vei găsi și pâine de casă de cumpărat pentru acasă. Întreabă la ieșirea din Biserica Fortificata de scurtătura spre această terasă – se ajunge super ușor pe o mică poartă din dreapta ieșirii din curtea bisericii.

Și pentru că Viscri este un loc deja cunoscut turismului dar care de-a lungul timpului a suferit din cauza drumurilor nu tocmai bune, află că unul din cele 2 drumuri care duc în sat (cel prin localitatea Dacia) este refăcut și se merge bine pe el, iar cel de-al doilea, dinspre localitatea Bunești este încă în restaurare și nu este practicabil. Este suficient însă să iei în calcul prima propunere de drum, acesta fiind impecabil. În plus, de anul trecut există și o parcare așezată chiar în zona de lângă centrul satului pentru a încuraja plimbarea pe jos prin sat și pentru a micșora gradul de poluare și a limita aglomerația. Eu zic că o să mai avem surprize frumoase de la Viscri și pe viitor!

Bunești este comuna din care face parte și satul Criț, satul Bunești aflându-se chiar de-a lungul drumului E60. Bunești-ul și-a păstrat numai Biserica Fortificată (care a fost restaurată) ce încă funcționează pentru puținii sași rămăși în Transilvania. Chiar dacă Biserica nu are un program anume pentru vizitare, găsești aici numărul de telefon al persoanei care îți poate deschide porțile.

Roadeș este unul din cele mai autentice sate din Haferland. Și acesta are o Biserică Fortificată însă aceasta nu a fost încă restaurată și nu se poate vizita. Însă dacă vrei să te plimbi pe jos sau cu bicicleta și să simți autenticitatea locului, Roadeș este cel mai bun loc să începi.

În plus, Roadeș este locul de bază al Fundației Tabaluga (Peter Maffay), unul din inițiatorii festivalului Haferland. Fundația Tabaluga a creat în fosta casă parohială de aici un centru pentru copiii defavorizați în care aceștia învață diferite lucruri și fac activități împreună tot timpul anului, simțind că au o apartenență. Fundația are în gestiune și o casă de oaspeți așa că dacă ajungi în zonă poți să vorbești cu ei să vezi dacă găsești locuri libere.

Meșendorf: drumul către Meșendorf mi s-a părut mereu drumul către cel mai tihnit loc din Haferland. Aflat la numai câțiva km de Crit, drumul te duce pe un drum îngust, asfaltat, însă care te duce cu gândul că mergi în inima Transilvaniei. De-a stânga și de-a dreapta drumului vezi pajiști și bucăți de pădure, te întâlnești deseori cu bicicliști veniți să admire frumusețea drumului, apoi ajungi în Meșendorf. Sus, pe cel mai înalt deal din sat se află semeață Biserica Fortificată de aici. Aceasta a fost restaurată, se poate vizita, iar detalii despre asta găsești aici și aici.

Criț: în jurul satului Criț s-a născut ideea festivalului Haferland și tot aici am auzit și eu această denumire pentru prima dată. Satul se vede aproape cu totul de pe drumul european E60 (pe partea stângă), având Biserica Fortificată în centru și fosta casa parohială, astăzi restaurată și transformată în pensiune – Casa Kraus.

Biserica fortificată din Criț a fost restaurată și redată publicului acum câțiva ani, astăzi putând fi vizitată în mod regulat. Să mai spun că la festival aici avea loc balul săsesc? Nu în biserică, ci în curtea ei și în spațiile special amenajate construite în zidurile fortificate ale acesteia.

Când ajungi în zonă “e musai” să ajungi la Casa Kraus pentru o cafea sau masa de prânz (asta dacă nu ai deja cazarea stabilită aici) și să vizitezi și Biserica Fortificată alăturată.

Și dacă tot am menționat Casa Kraus trebuie să îți spun că am fost cazată aici de câteva ori până acum. Mi s-a părut fascinantă ideea de a transforma fosta casă parohială într-o pensiune modernă așa că m-am bucurat de fiecare dată când am fost aici și am descoperit locul puțin câte puțin.

Au 10 camere mobilate diferit, dar toate în stil săsesc, o zonă de living foarte confortabilă, precum și un restaurant cu terasă. Iar de pe terasă vezi tot satul și te bucuri de apusul soarelui în unul din cele mai frumoase locuri din Transilvania. De câte ori am stat pe terasă aici am simțit o liniște tare frumoasă pe care o simt rar atunci când sunt în mijlocul unei vacanțe (și când, de obicei, alerg să văd cât mai multe locuri). Însă dacă mă întrebi care e locul meu liniștit din Transilvania să știi că aici e. Las mai jos câteva fotografii că să îți faci o idee. Iar aici găsești siteul Casei Kraus, în caz că vii în zonă și îți dorești o cazare aparte.

Și dacă tot vorbim de cazare află că în Crit mai este o locație făină: Casa Schmidt. Aflată în centrul satului, puțin mai jos de Casa Kraus, Casa Schmidt are în jur de 7 camere (dacă nu mă înșel) și este construită într-o casă săsească veche-cea în care s-a născut Michael Schmidt, inițiatorul festivalului Săptămâna Haferland și cel care s-a ocupat de restaurarea casei parohiale și a bisericii fortificate de aici. Aceasta aparține tot de cei de la Casa Kraus. Așa că dacă vii în Crit să știi că ai și această opțiune de cazare.

Primul meu contact cu zona Haferland a avut loc aici, în Biserica Fortificată când am mers să aflu povestea doamnei Sofia Folberth și să o documentez în fotografii alături de Călin. Doamna Sofia avea 93 de ani pe atunci, este născută în Criț, astăzi locuiește în Germania și vine în fiecare vară în satul natal pentru că îi e drag de locuri și îi place să povestească despre vremurile trecute. O vreme a fost chiar și ghid în Biserica Fortificată de aici, aceasta stând la povești cu toți călătorii ce își făceau timp să se oprească aici. Astăzi nu știu în ce măsură o vei mai găsi pe doamna Sofia în postura de ghid, pandemia ținând-o departe, însă sper ca pe viitor să revină cu poveștile sale să își întâmpine vizitatorii.

Dacă până atunci vrei să îi cunoști povestea o poți face cel mai bine din cărțile Ruxandrei Hurezean, cărți lansate de-a lungul anilor chiar la festival: “Povestea sașilor din Transilvania. Spusă chiar de ei”, “Crit. Istoria, poveștile și viața unui sat de sași” și cea mai recentă, lansată la ediția online din acest an a Săptămânii Haferland, cartea “Vecinătăți la sașii din Crit. Rânduieli scrise de la 1615 la 1991”. Pe primele două le găsești chiar la intrarea în Biserica Fortificată în Crit și sunt sigură că și pe cea de-a treia o vei găsi cât de curând tot acolo.

Archita: ultimul sat intrat oficial în festivitățile ce au loc anual în Haferland a fost Archita. Am ajuns acolo acum 2 ani de zile și am fost surprinsă de frumusețea Bisericii Fortificate de aici. Mi s-a părut destul de impunătoare și frumos restaurată. Satul păstrează patina timpului iar de aici se pot face plimbări pe jos sau cu bicicleta.

Cloașterf: când am ajuns prima dată la Cloașterf am simțit dorința comunității de a face cunoscut vizitatorilor și satul lor. Aflat la vreo 2 km de drumul principal, Cloașterf se vede în zare, însă dacă nu știi ce e acolo, nu ai tendința de a te abate.

Aici am vizitat atunci Biserica Fortificată ce a fost restaurată (de anul trecut se lucrează la niște restaurări interioare, la podea, însă biserica poate fi vizită) și Dominic Boutique, o fostă gospodărie transformată în casă de oaspeți. Ce am reținut de atunci și până acum este că cu dorința de a duce lucrurile mai departe mută munții. Așa că dacă ajungi în zonă nu ezita să bați la poarta bisericii  (la care, apropos, a lucrat același arhitect că la Turnul cu ceas din Sighișoara) dar și să faci o plimbare prin sat. O să vezi pe această cale că satele din Haferland sunt foarte diferite.

Cât despre Dominic Boutique trebuie să îți spun că este un loc în care de îndată ce l-am vizitat o dată, mi-am dorit mereu să revin să stau mai mult. Încă nu am reușit să ajung acolo însă, cum îmi e dragă zona, cred eu că una din căsuțele mici și tare frumos restaurate din curtea gospodăriei îmi va fi gazda perfectă pentru o călătorie în inima Transilvaniei. Detalii despre această unitate de cazare găsești aici (tot ei au o unitate de cazare cu același nume și în Sighișoara).

Saschiz: ultima localitate ce face parte din Haferland dacă ne gândim la harta de la începutul acestui articol este Saschiz. Nu ai cum să ratezi Turnul Bisericii Fortificate ce străjuiește drumul european E60 și care tocmai a fost restaurat anul acesta.

Biserica însă a fost restaurată în urmă cu mai mulți ani, se vizitează, și, dacă ai timp să stai aici mai mult merită să urci până sus de tot la etajul fortificat ce se află practic peste cupola bisericii. Arată ca în fotografia de mai jos și merită să mergi până acolo să îi afli povestea.

La vreo 2 km de sat, pe deal, se înaltă semeață Cetatea Saschiz. Am fost până la ea (se putea urca pe jos sau cu bicicleta) de mai multe ori și am admirat satul de sus. Cetatea însă părea că a fost uitată de timp însă iată că vin și vești bune: de anul trecut aceasta a intrat în restaurare și abia aștept să fie gata. Promit să revin atunci cu un articol cu fotografii before & after!

Și dacă tot ajungi în Saschiz trebuie să știi că în spatele Bisericii Fortificate găsești sediul Fundației Adept ce are și un mic birou de informare turistică. Poți întreba aici mai multe detalii despre zonă, dar și despre activitățile ce se pot face în satele săsești. Eu am fost numai în câteva și povestesc despre ele în acest articol însă cei de acolo te pot îndruma mult mai bine. Plus că dacă intri în micul lor birou vei descoperi și produse locale de vânzare: ceramică albastră de Saschiz, precum și gemuri, siropuri și zacuscă făcute în zonă.

Totodată, vreau să îți spun despre cea mai recentă descoperire a mea din Saschiz, anul trecut. Ceainăria Tei: se află în apropierea Bisericii Fortificate, este realizată de un cuplu tânăr care s-a mutat aici cu dorința de a crea un loc aparte. Și le-a reușit. Au pregătit o curte cu terasă acoperită ce îți răcorește tare frumos zilele de vară, iar în interior au un mic magazin cu produse locale. I-am întrebat atunci dacă nu au și cazare-nu aveau-însă mi-au spus că multă lume îi întreabă acest lucru așa că nu se știe ce va fi pe viitor. Eu sper să aflu că…s-au apucat deja de pus planul în aplicare.

În loc de concluzie

În cele de mai sus am încercat să rezum câteva lucruri despre locurile pe care am reușit să le descopăr până acum în zona Haferland, în inima Transilvaniei. Nu sunt nici pe departe toate, însă, că să îți faci o idee despre ce înseamnă satele săsești este bine să ajungi în cât mai multe dintre ele. Te invit însă să descoperi mai mult, pe cont propriu!

Peste tot ai câte ceva de făcut: fie vizitezi o cetate, fie o biserică fortificată, fie afli poveștile oamenilor din sat (dacă stai suficient timp cât să intri în vorbă cu ei), fie te plimbi pe jos sau cu bicicleta și descoperi frumusețile naturale, fie încerci mâncăruri săsești (le găsești la pensiunile menționate mai sus, iar pentru acasă recomand cu drag produsele locale pe care le poți cumpăra de la Saschiz de exemplu), fie te bucuri de tradiții locale.

Și dacă tot am menționat tradițiile aici, am două recomandări:

• ceramica albastră de Saschiz este o activitate cu tradiție de 2000 de ani și a fost reluată în 2015 de un mic atelier din Saschiz. Produsele realizate aici se găsesc la centrul de informare turistică din Saschiz, iar atelierul poate fi vizitat și se pot organiza sesiuni de lucru în lut. Detalii despre acestea găsești aici.
• pictura pe lemn cu motive săsești este o tradiție readusă la viață de Manuela Ivan, artist local ce pictează piese de mobilier, dar realizează și workshopuri de pictură pe lemn. De la edițiile trecute ale festivalului am pictate de ea o cutie de bijuterii, o oglindă și o frumoasă tavă de lemn ce încă își așteaptă ..lansarea (e atât de frumoasă încât nu am dat-o în uz până acum). Câteva imagini cu piesele pictate de Manuela găsești pe pagina ei de Facebook
• cele 2 activități au fost atât de frumos redate într-un videoclip ce a fost prezentat în cadrul ediției online a festivalului de anul acesta așa că laș clipul aici.

La final mai am o singură recomandare din zonă legată de activități: anul trecut s-a inaugurat Via Transilvanica sau “drumul cu trasee marcate care unește Transilvania”. Până acum s-a dezvoltat numai o parte, însă proiectul este în desfășurare și în viitor va avea 1000 km, de la Putna pân ăla Drobeta Turnu Severin.

Încă nu am ajuns pe Via Transilvanica, însă am văzut primele borne kilometrice montate (în Roadeș și Saschiz) și i-am auzit pe alții că au fost. așa că intenționez să aflu ce este cu drumul ăsta cu prima ocazie în care merg în Transilvania. Ce zici, mergi și tu să descoperi zonă Haferlandului din inima Transilvaniei? Călătorie plăcută îți doresc de pe acum!

Fotografiile din acest articol sunt realizate de Călin Stan.