Cand m-am gandit pentru prima data la o tabara de iarna mi-am dorit sa fie ceva aparte.

Ceva care sa ne duca pe toti cu gandul la copilarie, sa trezeasca amintiri, sa ne faca sa ne simtim din nou copii.

Intr-un cuvant, mi-am dorit sa reconstruiesc atmosfera din copilarie. Sa fim cu totii inconjurati de troiene de zapada, sa avem un semineu sau o soba in jurul careia sa ne strangem si sa povestim, sa impodobim bradul, sa ne jucam in zapada, sa ne distram in bucatarie cu fel de fel de mancaruri pe care sa ne gatim chiar noi.

Lucrurile au prins contur in mintea mea inca din vara cand eram pe malul marii si cand mi-am pus creativitatea la treaba. Am visat un Craciun anticipat, un Craciun cald pe care sa il impart cu oameni noi, toti dornici sa participe la cateva povesti din copilarie.

Asa s-a nascut ideea taberei #PovestiCuScortisoara, tabara ce a avut loc in urma cu o saptamana si jumatate.

Am visat mult tabara aceasta, am facut planuri insa ceea ce a urmat nu a fost conform cu niciun plan. Ci conform cu ceea ce am simtit cu totii.

Ne-am strans un grup de oameni tare veseli si dornici sa se joace. Si am avut si zapada. Si semineu. Si loc numai bun pentru noi toti in bucatarie.

Ce a iesit? O adevarata poveste spusa de fiecare dintre noi. O poveste diferita de oricare alta.

Si pentru ca vreau sa iti arat si tie macar o parte din poveste hai sa iti spun cum a fost ziua noastra de sambata in tabara. Sambata a fost ziua in care ne-am plimbat prin Fundata cu sania trasa de cai. Niciunul dintre noi nu mai avusese parte de o asa experienta asa ca am fost cu totii nerabdatori.

Nerabdarea s-a aratat inca de cand am iesit afara si am asteptat sa vina saniile. Ne-am jucat putin in zapada si a iesit cam asa 🙂

In timp ce unii dintre noi se dadeau cu saniuta de mai sus (da, sus este si o saniuta implicata..chiar daca nu se vede), altii au facut cunostinta cu cainii gazdelor si au avut parte de o joaca pe cinste. Si asta datorita faptului ca acestui caine din imagine ii plac caciulile si nu rateaza nicio ocazie de a se juca cu cate una. (Multumesc Cora pentru acordul de a publica aceste imagini tare funny).

Povestea incepe atunci cand Cora a fact cunostinta cu acest catel bland 🙂

Cei 2 s-au imprietenit atat de tare din prima secunda incat cainele a zis sa se joace putin. Si a furat caciula Corei.

Au urmat mai multe momente de “rugaminti” de a inapoia caciula.

Era foarte aproape de recuperare…

… cand Cora a primit un nou ajutor.

Cu tot cu ajutor, cainele nu s-a lasat si a fugit cu tot cu caciula 🙂

Au sosit apoi saniile 🙂

Ne-am facut loc cu totii si am pornit spre a descoperi imprejurimile.

Era o zi destul de friguroara insa partea cea mai buna a fost ca se ridicase ceata si ne puteam astfel bucura de tot ce era in jur. Plimbarea noastra a fost cam asa.