Concurs: spune o poveste infricosatoare si castiga kitul tau de Halloween



Nu stiu cum se face insa toamna trece mereu parca prea repede si nici nu stiu cand se termina octombrie si…vine Halloween-ul.

Se spune ca sarbatoarea Halloween-ului a aparut pe vremea celtior acum aproximativ 2000 de ani, in zona in care se afla astazi Irlanda, Anglia si Nordul Frantei. Ziua de 31 octombrie era considerata sfarsitul verii si inceputul unui anotimp intunecat si friguros . Celtii asociau anotimpul friguros cu moartea, iar in ultima noapte din octombrie credeau ca granita dintre lumea celor vii si lumea celor morti disparea. In noaptea de 31 octombrie ei sarbatoreau festivalul Samhain si totodata venirea anului nou.

Halloween” este astazi o sarbatoare imprumutata de pe alte meleaguri care se sarbatoreste si in Romania in fiecare an printr-o multime de petreceri tematice.

Nu stiu daca anul acesta ai in plan sa te costumezi si sa mergi apoi la o petrecere de Halloween insa ti-am pregatit un cadou numai bun de luat cu tine daca in “noaptea in care spiritele revin pe pamant” vei ajunge sa sarbatoresti undeva.

Astfel, in aceasta luna organizam impreuna cu Romanian Art & Craft un concurs care iti aduce un “kit de Halloween” format din:

postare-concurs-travel-with-a-smile-octombrie-2016

“Kit de Halloween” de la Romanian Art & Craft. Participa la concurs si poate fi al tau.

Ce trebuie sa faci pentru a participa la concurs:

  • povesteste cea mai haioasa/infricosatoare intamplare pe care ai trait-o in noaptea de Halloween sau intr-o alta zi (uneori ni se intampla lucruri stranii indiferent de zi)
  • posteaza povestea ta in comentarii la acest articol (se vor lua in calcul numai postarile afisate in comentariile acestui articol pe blog, nu si cele de pe retelele de socializare) in perioada 11 – 19 octombrie 2016 – pana la ora 23:59. Nu uita sa iti lasi adresa de email in campul special din comentariu (exista un camp special pentru adresa de email, camp ce poate fi vazut numai de autorul acestui blog) pentru a putea sa te anuntam in cazul in care castigi premiul.
  • data de 20 octombrie este destinata analizei juriului (juriul este format dintr-un reprezentant al Romanian Art & Craft si autorul blogului Travel with a Smile).
  • pe data de 21 octombrie anuntam castigatorul (pentru a te putea anunta daca ai castigat este necesar sa lasi adresa de email in comentariul tau) si ii expediem premiul pentru ca acesta sa ajunga la timp pentru petrecerea de Halloween.
  • Concursul este deschis pe teritoriul Romaniei.

Update 21.10.2016: Castigatoarea concursului este Cristina Andreea Patache. Felicitari, Cristina! Te rugam sa iti verifici adresa de email pentru ca tocmai ai primit un email de la mine.

Povestea mea cu 4 lilieci…si un soricel

 

Si daca tot este vorba despre o poveste haioasa sau infricosatoare, incep eu prima cu o poveste.

Nu particip la concurs, evident, insa ma gandesc ca poate te inspira sa iti amintesti care a fost cea mai haioasa sau infricosatoare intamplare pe care ai trait-o pana acum.

Povestea mea are loc in perioada Revelionului (acum vreo 8 ani daca nu ma insel) insa…implica niste lilieci si un soricel. Motiv pentru care ori de cate ori povestesc ceva despre Halloween imi vine povestea asta in minte.

Acum vreo 8 ani planuisem sa merg cu gasca de prieteni la munte, intr-o zona in care una din prietene avea o casa de vacanta. Stiam locatia, doar mergeam a treia oara acolo si de data asta am zis sa stam cam o saptamana si s ane bucuram de vacanta, de zapada si de noul an.

Zis si facut. Vine ziua plecarii, bagaje multe, pregatiri, drum lung(sau asa ni se parea noua atunci). buuun si ajungem la fata locului. In fapt au ajuns doar o parte dintre noi, eu urmand sa ajung putin mai tarziu (nici nu stiam atunci ce pierd!).

Casa fusese incuiata cu tot ce trebuie de la ultima vizita (avea inclusiv obloane inchise la geamuri) si surprinderea noastra a fost mare cand am descoperit bucataria si camara data total peste cap si foarte murdara. Nu intelegeam ce s-a intamplat, insa in scurt timp am descoperit ca unul din geamuri impreuna cu oblonul nu fusese inchis tocmai bine. Asta insemna ca “era ceva acolo”, ceva ceea ce nu stiam ce este dar era clar ca se afla in casa alaturi de noi.

Am luat totul la mana, am facut curat si pana la urma am descoperit  ca in cuva aspiratorului (era un aspirator din acela cu apa care atunci cand statea strans avea cuva separata) isi facuse loc o familie intreaga de… lilieci. Se pare ca au dus-o foarte bine acolo pentru ca aveau si pui.

In momentul descoperirii 3 dintre lilieci se aflau in cuibul lor asa ca i-am putut duce afara sa isi construiasca un alt cuib. Apoi, cautand in continuare prin casa daca nu cumva mai este vreunul am dat si peste al patrulea. L-am dus si pe acesta tot afara iar lucrurile s-au linistit.

Pentru vreo  2 ore mai exact, ore in care casa a fost din nou curatata (in cautarile liliecilor de prin casa am dat iar totul peste cap), apoi atmosfera parea ca s-a linistit.

In acele 2 ore am ajuns si eu alaturi de prietenii mei si am ascultat toata povestea de mai sus cu lux de amanunte. Am ras, evident, dar m-am gandit cumva ca “I missed all the fun” si imi parea rau. Nu aveam de unde sa stiu ca…distractia va continua pentru tot restul zilelor in care aveam sa stam la munte.

La putin timp dupa ce am ajuns si eu ne-am dat seama ca mai aveam un intrus in casa. Era ceva ce rodea tocul geamului din bucatarie: un soricel.

A urmat apoi curatenie zilnica in bucatarie. Si nu oricum, ci am curatat totul de la zero: am mutat tot, in mod repetat – de la frigider, la masa si pana la tot mobilierul. In speranta ca vom prinde soricelul (si ca il vom da afara teafar si nevatamat).

Mereu eram atat de aproape de el. De cateva ori il vedeam trecand pe langa noi cu o rapiditate mai ceva ca la Formula 1.. iar rapiditatea asta era insotita de urale (tipetele noastre). Si se ascundea peste tot … de nu reuseam sa il prindem.

In a doua zi de cautari i-am gasit culcusul. Era sub masca de la chiuveta (pe care noi nu ne gandisem sa o mutam cu totul de acolo pana atunci; acum o desprinsesem “din temelie” ca sa zic asa). Isi facuse acolo culcus cald si stransese provizii. Am gasit in mijlocul casutei lui o bucata de carnat atent adusa acolo pentru vremuri grele se pare. Cu toate astea, soricelul nu era acasa cand l-am cautat noi. Iar noi ca niste oameni rai ce suntem, i-am stricat casuta. Chiar ma gandeam ce o sa simta cand ajunge acasa si nu o mai gaseste…

In seara de Revelion inca nu il prinsesem insa am zis ca e cazul sa ne potolim si sa sarbatorim (nu de alta, dar de vreo 5 zile nu faceam altceva decat sa cautam soarecele, sa facem curat si s avisam noaptea cum ne trezim cu soarecele prin pat pe la picioarele noastre) .
Si ca vom cauta din nou soricelul …anul viitor.

Zis si facut.

Numai ca nu puteam sa il lasam pe soricel asa fara mancare fix in noaptea de anul nou, nu? I-am pregatit o bucata de branza atent pusa sub o oala care statea sprijinita de ceva, gata sa cada la cea mai mica miscare! Se pare ca nici oala nu ne-a ajutat pentru ca soricelul, in lipsa noastra si in linistea deplina a bucatariei a gasit bucata de branza, a mancat-o tacticos si fix cand a intrat unul din noi in bucatarie … soricelul a tulit-o lasand oala neclintita in urma lui :))

Si ca sa n-o mai lungesc..am reusit sa il prindem in noaptea de 1 spre 2 ianuarie. Dimineata mai exact, dupa vreo 4 ore de stat efectiv in bucatarie cu ochii dupa el.
 Am mutat totul din nou in acea dimineata. Era penultima zi. Daca nu il prindeam atunci, trebuia sa ramana acolo pana data viitoare (si asta nu era o optiune).

De data asta am desprins si aragazul din loc (suficient de bine ca nu am mai nimerit sa ii punem butelia la loc – ceea ce a insemnat ca a trebuit sa fim inventivi si sa incalzim mancarea in soba sau pe soba) iar frigiderul aproape ca l-am demontat pentru ca soricelul intrase pe undeva pe la motor.

L-am prins intr-un moment de neatentie intre un grilaj (desprins din frigider) si perete. Nu l-am strans foarte tare, dorind sa il ia cineva de acolo sa il duca afara. Din pacate insa, si-a dat duhul acolo…

Stiu ca povestea mea nu are happy end pentru soficel (bine macar ca cei 4 lilieci au fost teferi) insa toata povestea asta mi-o amintesc de ani de zile si este de departe una dintre cele mai haioase intamplari pe care am trait-o.

Poate te intrebi care este partea “infricosatoare” din aceasta poveste. EI bine, pentru mine a fost un  “cosmar” gandul ca ma pot trezi cu soarecele prin pat pe langa mine asa ca ori de cate ori intram sau ieseam dintr-o incapere a casei faceam un ocol cu privirea a intregului toc de usa pentru a ma asigura ca nimic nu intra sau nu iese din acea incapere alaturi de mine.

Tu ce poveste infricosatoare sau haioasa care te duce cu gandul la Halloween ai? Te invit sa scrii povestea ta mai jos in comentarii si “kitul de Halloween” de la Romanian Art & Craft poate fi al tau!

Iti scriu cu drag despre locurile pe care le descopar si despre experientele de calatorie pe care le traiesc!

e-mail: carmina@travelwithasmile.net

Telefon: 0745 31 08 11

Facebook Twitter LinkedIn Google+ YouTube Skype 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comentarii

  1. Ioan Madalina

    Povestea mea este despre gandaci. In urma cu 3ani cand ne-am cumparat apartamentul si ne-am apucat sa facem curat am descoperit ca este plin de gandaci , gandaci de bucatarie dar destul de mari. Am facut curat, cumparat tot felul de solutii dar nimic. Nu reuseam deloc sa scapam de ei, astazi ii omoram, in ziua urmatoare era casa plina. Intrau pe undeva dar nu ne dadeam seama pe unde. Era groaznic , nu puteam sa dormim noaptea ,ajunsesem sa ii auzim noaptea cum se plimba pe parchet, sa ne trezim cu ei dimineata in pat-striviti, ne era frica sa nu ne intre in gura, ii gaseam in pantofi dimineata cand ne pregateam sa plecam la munca. Nu mai suportam , aveam peste tot papuci de casa ca sa ii putem omora repede, vroiam chiar sa vindem apartamentul, nu mai dormeam noaptea. Intr-o seara sotul s-a hotarat sa puna o camera de filmat care sa bata spre hol, usa, presupuneam ca vin de undeva de afara( tot blocul era plin de gandaci). Astupasem cu silicon toate gaurile din casa, pe langa toate tevile si nimic. S-a hotarat sa nu doarma si sa stea la panda , a descoperit ca intrau pe la panoul electric! Si ca sa fie treaba- treaba cand s-a uitat in panou era si un mic soricel. A fost panica totala, cred ca am trezit toata scara, in cele din urma ne-am amuzat, l-am si fotografiat si inca ne amuzam de acea noapte. Am lipit tot panoul cu scoci si silicon si speram sa nu mai avem astfel de vizite-in noaptea aceea am scapat si de gandaci dar si de soricel care nu ne-a mai vizitat.

  2. Gaftoneanu ioan

    O,o poveste infricosatoare in apropierea HHalloweenului ,mi sa intimplat cu ani in urma cind veneam noaptea aproape de ora 24 dintr,un sat vecin cu al meu si drumul imi era pe un cimp ,pe un imas ,unde era construita de mult o fintina din piatra pe interior ,si care intre timp secase si nu mai era folosita .Si cind am ajuns la citiva metri de ea ,asa la miezul noptii ,era si intuneric bine ,numai un pic de luna ,numai ce aud din interiorul ei un glas care striga dupa ajutor cu un glas ragusit ,si l,am recunoscut pe un cioban de al nostru care avea stina in apropiere ,dar ii placea grozav sa consume alcool ,si i,am zis atunci ; Mai nea Turcanu ,stai un pic ca acum vin si te trag afara ca mi,am dat seama ca,i turta de beat .Am fugit repede acasa ,am luat o fringhie ,fintina nu era chiar adinca si zic leaga,te si sprijinate si de pietrele fintinii sa te ajut sa iesi .Dar el de beat ce era nu,mi spusese ca de fapt coborise incet sprijinindu,se de pietrele din interior ,pt a scoate de acolo o caprita care,i cazuse in fintina ,stiti Dvs cum sint caprele se suie peste tot ,ori el fiindca il ajunsese rachiul ,nu a mai putut s,o scoata si acum el a legat intii capra ca s,o trag afara ,dar nu mi,a spus ca are animalul asta acolo ,si eu zic ,gata esti,hai ca trag,si trag greu in sus si trag ,si trag ,pina cind vad la gura fintinii ,asa prin intuneric doua coarne mari ,de m,am infricosat atit de tare ca mi,am inchipuit ca,i satana la ora acceia .De frica n,am mai stat pe ginduri si i,am dat drumul cu tot cu fringhie si cind am rupt,o la fuga cit ma tineau picioarele ,am ajuns in sat si am alarmat niste prieteni care au venit cu lanterna si cu tot ce trebuie si l,au scos pe bietul cioban cu tot cu capra ,dar eu am ramas cu acea amintire infricosatoare .

  3. Ralucica

    Pe scara de urgență a blocului sunt mulți șobolani. O imagine dezolantă pe care o revăd constant, atunci când trebuie să deschid vecinilor ușa care duce spre scară. Viața la bloc este una palpitantă cu tot felul de întâmplări care mai de care scoase din nuvelele lui Caragiale. Am fost să iau o mătură, atunci când vecina a început să țipe deschizând ușa cu un făraș în mână, cred că i se derulau imagini cum snopește rozătoare. aaaaaaaaaaaaaa…..
    Mai are rost să spun că ne-am speriat foarte tare și am țipat una la alta. După ce am depășit momentul și am dezarmat vecina, am râs grav, încercând să ne descrețim frunțile, dar data viitoare coada de șobolan nu o să scape….nepedepsit

  4. Iulia S.

    Hai sa iti spun si eu o poveste mai mult sau mai putin infricosatoare, dar de calatorie si nu legata de Halloween (ce bine ca nu am povesti stranii legate de aceasta sarbatoare, ca e ziua mea atunci 🙂 ).

    E in afara concursului, eu am mai testat produsele Art&Craft si, desi mi-e dor de ele, vreau sa dau o sansa si altor persoane sa le incerce.

    Eram la o mănăstire de lângă un sat din Maramureș – destul de departe de sat – , nu reușisem să ne cazăm prin altă parte așa că sătenii ne-au îndrumat către ea. Totul ni s-a parut straniu de la început, de când am văzut parcate câteva mașini mari, de teren, pe care ni se părea nouă că doar în filme le văzusem. Ce-or face călugării cu asemenea masini, ne intrebam (fara sa ne gandim la explicatia cum nu se poate mai plauzibila ca erau pur si simplu folosite ca masini de teren, zona fiind extrem de greu accesibila – noi ajunsesem pe jos).

    In fine, ne-au spus ca ne pot da o camera (eram 5 fete), care insa nu avea pat, ci doar o grămadă mare de paie. Doar fete, aproape noapte deja, in vârf de deal, după ce nu gasisem in alta parte cazare, ce puteam face? Am ales, evident, camera cu paie.
    Apoi insa ni s-a parut ca auzim tot felul de zgomote stranii, din ce in ce mai ciudate… Chiar nu stiu ce a fost, cert este ca la un moment dat ne-am speriat atat de tare, incat am impins singura piesa de mobilier din camera – o masa extrem de grea – langa usa si am adormit cumva.

    De dimineata, cand am incercat sa dam masa la o parte pentru a iesi, am constatat ca abia o puteam clinti, ne-am chinuit ceva pana am dat-o la o parte. In conditiile in care seara, de speriate ce eram, nu cred ca a durat mai mult de 3 secunde sa o deplasam :). Frica asta…

  5. Rosioru Marilena

    Povestea mea se intampla in Casa Groazei de la Bran…am acceptat provocarea sa intru si eu acolo, desi sunt o mare mare fricoasa…insa nu stiu unde mi-a fost capul de am acceptat…am intrat cu sotul meu…si a inceput calvaruuul! Fantome…sunete…podea miscatoare…scheleti…doamne…chiar de groaza…insa cel mai mult si cel mai mult m-am temut sa nu apara ceva ce sa semene cu soareci…am fobie si ma crizez urat cand vine vorba de ei…insa nu am avut parte din fericire..pe acolo mai mult am alergat spre amuzamentul sotului pe care l am strans asa tare de mana incat i-am lasat semne…saracutul…nu stia cu adevarat ce are acasa :)). cel mai dur a fost la iesire…unde era un tip imbracat in ceva infricosator…doar stiam ca e un om imbracat si mascat ca doar nu aveam probleme cu capul,…dar cand m-a prins de mana am crezut ca mor…am inceput sa urc cu disperare scarile spre iesire…am tipat, am cazut…m-a mai prins si de picior…doamne …ce o fi zis saracul om …fata asta nu e in ale ei :)). cred ca a fost tare amuzant pt toti ceilalti. insa eu mi am spart si ochelarii in cazatura pe acolo,.,,am mai iesit si in 4 membre pe scari spre amuzamentul celor care doareau sa intre …a fost groaznic pentru mine…si deliciu pentru public :)) Nu mai intru in viata vietilor mele ! (marylen_92@yahoo.com)

  6. Agache Lucica

    Cand eram micuta obisnuiam sa merg sa dorm noaptea la bunici.Imi placea ca se adunau cateva perechi de batrani,femeile torceau,mancau seminte si spuneau povesti chiar inspaimantatoare de multe ori.Povesteau despre fantome care ies seara in anumite locuri,despre vraji ca se mai practicau.Un verisor de-al meu asculta zambitor fara sa ne dam seama ce pune la cale.Cateva nopti nu a venit la bunica la dormit.A pus la cale un plan sa ma serie pe mine si pe surioara lui.Intr-o seara cand mergeam la bunica,parca simteam ca cineva tot se tine dupa noi,intorceam capul si persoana se facea ca se incheie la sireturi.Fiind intuneric nu vedeam cine este.Mergand asa prin dreptul locului in care ziceau batranele ca ies ielele numai ce vedem ca apare o stafie toata acoperita in alb,a iesit din lanul de porumb fluierand si sarind in fata mea si a verisoarei.Am luat-o la fuga dar pacostea se tinea dupa noi.Verisoara a inceput sa tipe caci sincer va spun chiar mi-a fost putin frica si mie.Fugind noi asa si fiind urmarite numai ce a iesit un barbat de la o casa sa vada ce se intampla,noi ii aratam in urma noastra,spunandu-i ca ne urmaresc ielele.S-a uitat omul in toate partile dar nu a vazut nimic zicandu-ne ca sigur ne-au ramas in minte minciunile auzite de la babe.A mers cu noi pana la casa bunicii.Verisorul descurcaret a fugit in porumb,a aruncat cearsaful de pe el si ne astepta nerabdator in casa bunicilor prefacandu-se ca nu stie nimic.Noi am povestit bunicilor despre spaima prin care am trecut,nevenindu-le sa creada ca s-a putut intampla.Verisorul si el ne imbarbata spunand ca n-i s-a parut.Mult timp a trecut pana am aflat cine a facut gluma aia de prost gust,verisorul povestindu-ne ca el a jucat rolul principal.

  7. Cristina Andreea

    Am sa va povestec o intamplare reala petrecuta in urma cu cativa ani cand ma aflam in vacanta la bunici intr-un sat din judetul Dolj. Era noaptea de 13 spre 14 august impreuna cu doua prietene in parcul din sat, era o noapte calduroasa cu un cer senin si plin de stele, stand pe iarba si numarand stelele dupa un copac batran care fusese si lovit de trasnet a aparut un cal alb mare si frumos, cu o coada lunga si stufoasa pana in pamant, un cal alb imaculat care tot aparea si disparea dupa acel copac. Am incercat sa ne apropiem de el, dar ne era prea frica am decis sa plecam iar din momentul acela au inceput sa se auda niste voci indescifrabile care ne-au insotit pana la prima rascruce care ne-a fost in cale. Anul urmator in aceasi noapte de 13-14 august intamplarea a fost ca exact in acea noapte sa fie o ploaie de meteoriti si am mers in parc pentru a vedea acest fenomen minunat, era singurul loc in care se putea vedea perfect. Era ora 23, era foarte frumos o seara linistita asta pana cand ceasul a batut ora 24(12) si de-o data a inceput sa adie un vant placut de vara, doar ca au inceput si anumite lucruri ciudate sa se intample. Fantana veche de langa tarcul ursilor, o fanta cu cumpana asa cum se faceau pe vremuri, la sosirea noastra avea ciutura(galeata) in apa, la pornirea adierii vantului brusc cumpana s-a lasat in jos iar ciutura a aparut pe cheia(marginea) fantanii ca si cum cineva ar fi scos apa. Am incercat sa nu ne panicam si sa ramanem calme doar ca acest lucru nu s-a intamplat. Undeva la cativa metri distanta de noi se afla o caruta careia au inceput sa i se miste olubele foarte tare si sa faca un zgomot foarte mare. Vazand toate acestea ne-am speriat foarte tare si am fugit tipand fara sa ne mai uitam inapoi. Mereu auzeam oamenii povestind ca in noaptea de Sfanta Maria la padurea Radovan ( o localitate din Dolj apropiata de satul meu) aparea o mireasa, iar cei care se opreau si o luau in masina, dupa cativa metrii faceau accident si de cele mai multe ori decedau, atunci mi-am dat seama ca uneori unele povesti cu spirite si fantome pot fi reale, iar acest lucru mi l-a sugerat si profesorul de religie din liceu care si dumnealui mi-a povestit ca a patit ceva asemanator cand era mai mic si ca este posibil sa fie adevarat.Poate ca o sa vi se para ciudat ceea ce v-am povestit si mai ales parc cu tarc de ursi intr-un sat pare ireal, dar este adevarat a fost cel mai mare parc din tara pe timpul regretatului Ceausescu, un parc care avea o gradina zoologica, stadion, teatru de vara si muzeu, iar din nefericire un ingrijitor a uitat o usa deschisa la tarcul ursilor si acestia au iesit si au intrat in sat iar atinci s-a luat decizia ca toate animalele sa fie mitate la gradina zoologica din Craiova.

  8. Cristian

    Poveste de iarna

    Am hotarat sa-mi petrec cateva zile de iarna la Rasnov. Afara ningea…, dar ce ningea! …era ianuarie. Dupa vizita la Bran, sotia mea si cu mine decidem sa facem o vizita la pestera Valea Cetatii. Puteam ajunge usor cu maşina, mergand pe drumul ce leaga Rasnovul de Poiana Brasov.
    “Mergeti si vizitati-o ! … Acolo, se dau concerte uneori, in weekend-uri. Vin artisti de la Braşov!”…. ne-a povestit un localnic.
    Am parcat. Intram in grota. Simtim racoarea pesterii ca pe o caldura, dupa gerul de afara. Obiectivul aparatului de fotografiat era complet aburit. Nervi: Mai fa poze daca poti..!?
    Ne deplasam, in liniste pe traseul marcat, ascultand, fiecare in felul sau, povestea ghidului.
    Incet, incet, grupul se imprastie, fiecare fiind preocupat mai mult de fotografii si sa nu alunece pe pietrele lustruite. Lumina obscura a felinarelor ne dezvaluia o sala in care stalactitele si stalacmitele tineau locul unei imense orgi de catedrala. Eram fascinati, peretii umezi straluceau in intunericul de deasupra noastra. Nu stiam exact, pe tavan erau cristale sau lilieci…?!
    Deodata, bezna totala. Liniste. Intuneric. Eram toti pe o platforma metalica, suspendati in centrul salii….Liniste mormantala, stupoare,….! Nu puteam vedea absolut nimic, …doar ascultam….Ce se întîmpla?….Curaj!
    Imaginatia imi juca feste: gandul ca am putea fi invadati, tocmai acum, de lilieci, nu imi dadea pace.
    Auzim indemnul ghidului: “…Acustica salii este deosebita, puteti asculta si zgomotul picaturilor de apa…..! “ Eu imi auzeam doar inima… ce picaturi…!?
    Simteam rece, nu in aer ci pe sira spinarii. Nu ne mai trebuia nimic….vroiam lumina. Secundele mi se pareau minute, minutele ore!
    – Ahhh!!!!….se aude un tipat, l-am scapat din mana! ….telefonul meu!… ce ma fac ?
    Realizez ca nici unul dintre noi nu aveam semnal la telefon.
    Imi fac curaj… dar daca totusi e o pana de curent ? Tac si astept. Acustica desavarsita imi aduce aproape murmurul persoanelor nedumerite.
    Brusc simt o strangere de brat.
    Sotia mea imi spune soptit:
    Daca ar fi acum un cutremur, tu… pe cine ai scapa primul ?
    …..
    Dar nu a fost nevoie. S-a aprins lumina.
    La plecare ma gandeam ca aici ar trebui organizate si petreceri…. cu lanterne, bineinteles.
    Ce ziceti, ar merge?
    ….Ne auzim la un concert in pestera, ce spuneti?

  9. Magda

    Amintiri de poveste

    Povestea mea este despre ”amintiri din copilarie”. Vorba lui Ion Creanga: ”Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc …. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”
    Aproape in fiecare vara mergeam la bunici, intr-un sat rasfirat, in care se traia ca in secolul al XIX-lea, aflat ”pe un picior de plai…”, sub poala muntelui, aproape de izvoarele Tarnavei Mari. Raul trecea prin spatele casei bunicilor si se putea traversa la picior, sarind de pe o piatra pe alta. Iar in spatele lui, padurea imensa, locul fermecat de unde apareau mereu pe masa bunicilor ciuperci, fragi, zmeura, mure… Dar nu doar atat! Intr-o noapte, cand toata familia dormea adanc, au inceput sa se auda zgomote ciudate, insistente, un fel de marait si scurmaturi pe sub fereastra. Eu mi-am imaginat ca ar fi vreun balaur din povestile pe care le citeam cu sarguinta in anii aceia! Dintr-o data, toti cei din casa au sarit in picioare, s-au bulucit la ferestre si la usa care dadea in cerdac. Nici vorba sa mai doarma cineva! Bunica mi-a spus repede, soptit:
    – Nu cumva sa iesi pe cerdac! A venit ursul!
    Copil nascut si crescut la oras, asa cum eram eu, mi s-a parut ciudat, putin infricosator si amuzant, in acelasi timp. Cum adica?! Exista in realitate? Nu e doar in cartile cu poze si povesti? Si daca exista, ce cauta ursul la noi in curte? Evident ca am iesit si din eu pe cerdac, sa vad cum arata un urs adevarat. Ei bine, asa am aflat ca ursii erau vecinii nostri, ca traiau in padurea de peste rau si, uneori, ne vizitau pe nepusa masa, ajungeau chiar sub ferestrele noastre, sa vada ce mai facem, daca suntem bine…! Dupa putina zarva facuta de oamenii casei si de catelul bunicilor, care avea, mai degraba, un rol decorativ, se intorceau in padure, in bezna noptii, pentru a reveni din nou, in alta noapte, dupa un ritual numai de ei stiut. Pentru cei ai locului, aceasta intamplare facea parte din cotidian, nu mira si nu speria, cu adevarat, pe nimeni. De atunci, orice amintire a mea despre noptile din casa bunicilor este legata de venirea vecinilor blanosi din padure, pe care ajunsesem sa ii astept in fiecare noapte.

  10. Carmina Post author

    Castigatoarea concursului este Cristina Andreea Patache. Felicitari, Cristina! Te rog sa iti verifici adresa de email pentru ca tocmai ai primit un email de la mine. Happy Halloween!

  11. Carmina Post author

    Pentru ca prima castigatoare nu a raspuns emailurilor noastre timp de mai multe zile, am luat decizia de a alege un nou castigator pentru concursul nostru.

    Noua castigatoare este Lucica Agache. Felicitari, Lucica si sa te bucuri din plin de premiu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Gazduit de :: RedCMS.ro